Căsătoria ca afacere sau „Ivanov”, la Teatrul „Bulandra”

Cu fiecare nouă montare, Teatrul „Bulandra” îşi confirmă valoarea de etalon în zona teatrală bucureşteană şi nu numai. Spectacole de excepţie sau foarte bune, pornind de la texte importante, construite de regizori adesea internaţionali şi interpretate de distribuţii excelente (fie dintre actorii teatrului, fie şi de la alte teatre de prestigiu), atrag constant şi cu succes critica şi publicul.

Repertoriul rusesc impune, se reinventează şi se reafirmă în România. Cel mai recent spectacol, situat fără dubiu în zona artei profesioniste, este Ivanov de Cehov, piesă scrisă spre sfârşitul secolului al XIX-lea în câteva zile şi îmbunătăţită mai târziu. Textul, tradus de Dana Dima şi adaptat pentru scenă de Andrei Şerban, are o notă de prospeţime printr-o actualizare reuşită care nu-i modifică liniile de forţă, ci aduce la zi elemente arhaice (un singur exemplu: snobismul, care folosea mai demult franceza, în piesă este redat în engleză). Cehov pare să fi fost o preocupare constantă a regizorului Andrei Şerban de-a lungul timpului, ţinând seama de montările lui la teatre importante din România sau din străinătate: Livada cu vişini, Pescăruşul, Trei surori, Unchiul Vanea, Pescăruşul (unele dintre spectacole puse în scenă de două sau trei ori).

Ioana Anton, Andrei Şerban, Alexandru Pavel

Actorii cu roluri importante în Ivanov nu sunt nici ei la prima întâlnire cu Cehov. Vlad Ivanov este Medicul din piesa Un duel de la TNB (care-i aduce premiul UNITER), iar Marius Manole, după un examen de licenţă cu Pescăruşul, este Lopahin din Livada de vişini de la TNB.

Poate pentru prima dată Ivanov, o dramă în 4 acte, capătă accente de comedie şi transmite atâta emoţie spre publicul pe care-l înconjoară; căci acţiunea depăşeşte decorul lui Octavian Neculai şi împânzeşte pereţii şi sala de la Grădina Icoanei.

Mirela Oprişor, Vlad Ivanov

În atmosfera cehoviană de plictis indefinit, căreia Andrei Şerban îi conferă dinamismul necesar pentru a alunga plictisul spectatorului, arta peţitului şi căsătoria ocupă un spaţiu important în economia piesei. Nikolai Alexeevici Ivanov (interpretat pe muchie de cuţit de Vlad Ivanov) face o căsătorie interesată cu evreica Sarah Abramson, devenită Ana Petrovna (Mirela Oprişor, valorizată, în sfârşit, la capacitatea talentului ei); numai că familia ei bogată refuză să-i dea zestrea. După moartea soţiei ftizice, tratată de medicul Lvov (Alexandru Pavel, un tânăr actor promiţător), Ivanov face o a doua căsătorie, cu Saşa (Ioana Anton, foarte persuasivă), fiica familiei Lebedev (Cornel Scripcaru şi Manuela Ciucur, excelenţi), căreia Ivanov îi datora mulţi bani.

Mirela Oprişor, Alexandru Pavel

Pragmaticul Borkin (Marius Manole, o apariţie electrizantă) propune tuturor planuri de afaceri, între care două o au ca obiect al atenţiei pe tânăra văduvă bogată Marfa Babakina (Ana Ioana Macaria / Maria Obretin): căsătoria acesteia cu scăpătatul conte Şabelski (Victor Rebengiuc) şi apoi, căsătoria acesteia chiar cu el, cu Borkin, ajutat de specialista în peţit Avdotia Nazarovna (Dana Dogaru).

Sentimentale personajelor sunt fie înlocuite de interese mercantile, fie luate în râs, atunci când posesorul lor le exprimă, uneori impropriu (cazul Saşei îndrăgostită de Ivanov). Dacă dragoste nu e, nimic bun nu pare să se întâmple pentru Ivanov, plictisitul care se consideră bătrân la 35 de ani şi care moare pur şi simplu, abia căsătorit (regizorul foloseşte varianta necenzurată a textului cehovian).

Secvenţă de la a doua nuntă

În alte roluri: Radu Amzulescu, Marius Chivu, Mihai Bisericanu, Dan Clucinski, Vasile Toma, Alin State, Alexandra Fasolă, Andreea Bolovan, Ana Turos, Gabriel Sandu, Anca Ioana Iliese, Adriana Bordeanu, Bogdan Cortea, Iulia Samson, Irina Drăgănescu.

Secvenţă din final

Modernitatea spectacolului porneşte de la ritmul foarte rapid al repetiţiilor, capătă o tensiune a sa la care actorii, îmbrăcaţi în costumele Carmencitei Brojboiu, sunt conectaţi. Emoţia are calitate şi profunzime, mişcarea scenică are dinamism. Spectacolul este concentrat, creează o atmosferă cehoviană vie, „activă”, este lucrat cu migală şi rafinament şi trebuie văzut.