În acest blog, va domina teatrul, dar îşi vor găsi locul şi alte arte.
Colaboratorii sunt bineveniţi.
Așa se încheia, în urmă cu 14 ani, această foarte scurtă prezentare. Când am invitat-o să scrie mai mult, a refuzat; era un fel de reținere de a ieși „din”, nu „în” public. Voia să rămână în sală, deși tot ea a fost cea care a tot insistat să-i fac o revistă cât de mică în care să scrie despre teatru; scena, probabil, i se părea...
Mă opresc. Nu știu cum i se părea, acum îmi dau seama.
În acest moment, nu fac decât să mă folosesc cu tristețe de două situații date -- iată, le numesc așa, prima și cea mai neutră formulă care mi-a trecut prin minte. Prima, este invitația din ultimul rând scris de ea aici.
A doua...
Faptul că ea nu mai este.
un colaborator
