Ghici cine este prostul? Este jocul propus de curând de TNB în premiera Dineu cu proşti (Dîner de cons, în original) de Francis Veber, regizată de Ion Caramitru. Textul, într-o bună traducere a lui Tudor Ţepeneag, se transformă într-un spectacol cu replică vie şi ritm alert, menit să producă un râs debordant. Regizorul a ştiut ce alege: o piesă scrisă în 1993 şi transformată într-un film de succes în 1998, apreciat cu trei premii César şi văzut de milioane de spectatori.
Costina Ciuciulică, Șerban Ionescu. Foto: Augustin Bucur
Prostia, ca temă de comedie, este veche de când lumea şi are priză la public, deşi, dacă ar fi să ne luăm după unii filozofi, nu ar trebui să râdem de prostie. În cazul de faţă, Veber amestecă în piesa lui prostia socratică şi prostia medicală şi tot scenariul se transformă într-un elogiu tragi-comic al acesteia, cu o poantă la final. Până unde merge prostia şi de unde începe inteligenţa nu se ştie niciodată cu precizie şi depinde de sistemul de referinţă. Nu există unitate de măsură pentru prostie nici în piesa de faţă. Deşi personajul nostru, gazdă fără voie (o criză de sciatică) pentru prostul de miercuri, şi cei (nevăzuţi) din casta lui, organizatori de dineuri cu proşti, cred că pot stabili un etalon.
Horațiu Mălăele. Foto: Augustin Bucur
Pierre (Şerban Ionescu, cu un rol foarte bun) este un editor bogat, care are soţie (Costina Ciuciulică), amantă (Medeea Marinescu, o actriţă deosebită prin potenţialul variat al expresivităţii), un prieten bun (Dorin Andone / Tomi Cristin), un medic personal (Alexandru Georgescu), o casă impresionantă (scenografia Florilenei Popescu Fărcăşanu este impozantă şi convinge) tablouri scumpe, vinuri fine ş. a., adică tot ce înseamnă pentru unii o viaţă frumoasă.
Dorin Andone, Horațiu Mălăele, Șerban Ionescu. Foto: Augustin Bucur
Până la urmă, prostul găsit, angajat fără simbrie pentru o seară pe postul de clovn, adică pentru a distra un grup de bogaţi, se dovedeşte un om cu bun simţ, dar care produce gafe în lanţ. Interpretat magistral de Horaţiu Mălăele, François Pignon (nume preferat de autor, oferit cu generozitate mai multor personaje din diverse texte), are un destin coerent şi convingător.
Medeea Marinescu, Șerban Ionescu. Foto: Augustin Bucur
Ghicitoarea pare să aibă o multiplă dezlegare: prostul poate fi oricare dintre personaje: snobul Pierre, care primeşte o lecţie de viaţă tocmai de la cine nu se aştepta; Christine, soţia lui Pierre, care nu mai ştie ce să creadă despre soţul ei nici după ce află despre amantă; Juste Leblanc (excelentă interpretarea lui Dorin Andone în reprezentaţia văzută de mine), căruia Pierre i-a furat-o pe Christine; Marlène, amanta pe care Pierre se vede nevoit să o abandoneze măcar o vreme; Cheval (Alexandru Bindea, un autentic inspector fiscal), bărbatul încornorat...
Spectacolul se bucură de o viziune regizorală modernă şi inteligentă, pe care jocul actoricesc se pliază armonios. Este o comedie bine realizată, cum demult nu s-a mai montat la TNB. Merită văzută!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu