Piesa anului 2010

Juriul Concursului de dramaturgie „Cea mai bună piesă românească a anului 2010”, compus din criticii MARINA CONSTANTINESCU, NICOLAE MANOLESCU şi MARIAN POPESCU, a decis să reţină în Selecţia Finală următoarele piese:

Labirint de Radu F. Alexandru
Trei persoane îmbrăcate în galben şi cu pălăriile negre de Ioana Gavrilovici
Fraţi de cruce de Liviu Lucaci
Moartea ca experienţă de viaţă de Marilena Dumitrescu
Aici, acolo de Mihai Ignat
Regii meduzelor de Cornel George Popa

Dintre acestea, Juriul a hotărât să desemneze câştigătoare piesa: LABIRINT de RADU F. ALEXANDRU

Programul "Piesa Anului" al UNITER se desfăşoară sub egida şi cu sprijinul Casei Regale a României. Premiul va fi oferit în seara Galei Premiilor UNITER din 18 aprilie a.c. iar Editura UNITEXT a UNITER va publica un volum cu piesa câştigătoare.

Don Quijote şi visul la Teatrul de Comedie

Rescrierea capodoperelor literaturii universale din secole demult apuse fie pentru a le face mai inteligibile publicului contemporan, fie pentru a le supune unei noi probe estetice, fie de dragul textualismului sau pentru toate acestea la un loc este, orice s-ar spune, un act de curaj intelectual, căruia puţini îi fac faţă, ţinând seama de riscurile deloc mici ale gradului de reuşită a experimentului şi ale receptării acestuia.

Când un text prozastic de dimensiuni mari este supus unor transformări succesive, cu păstrarea liniilor de forţă, dar şi cu îmbrăcarea lui într-o haină nouă, succesul demersului nu zâmbeşte cu uşurinţă. Şi totuşi, Don Quijote de la Mancha al lui Cervantes, dramatizat de Bulgakov ca Don Quijote, piesă în patru acte şi nouă tablouri (tradusă în româneşte de Maşa Dinescu), devine Visul lui Don Quijote, un scenariu inspirat de Bulgakov şi semnat de Dan Tudor pentru spectacolul cu acelaşi nume, cel mai nou de la Comedie şi nu lipsit de originalitate.

Tiberiu Păun, Marius Bodochi, Marius Drogeanu

În primul rând, Don Quijote rătăcitor prin lume, aşa cum îl arată Cervantes şi Bulgakov, se mută într-un spital psihiatric, iar călătoria lui e doar una interioară, ceea ce conferă profunzime personajului. Obstacolele pe care un cavaler ca el trebuie să le înfrunte devin măşti schimbate pe rând de personalul medical. Totul se întâmplă într-un decor alb, cu elemente de recuzită albe, populat de personaje îmbrăcate în alb, sugerând poate locul ideal de vindecare sau / şi de purificare a lui Alonso Quijano. Marius Bodochi jonglează cu măştile personajului său, printr-un joc argumentat, persuasiv, ce emană forţă şi rafinament.

Mihaela Teleoacă, Marius Bodochi

Sancho este şi el tot o mască, adică un tip (poate un actor) plătit să ajute procesele de terapie din ospiciu. Tiberiu Păun are toate datele pentru acest personaj amuzant în primitivismul său. Cuplul celor doi păstrează esenţa cervantescă, anulând în acelaşi timp imaginea cinematografică formată şi impunând o alta originală: Don Quijote, cu vestă neagră, împodobită cu nenumărat insigne şi decoraţii, şi Sancho călătoresc numai cu mintea, ajutată puţin de calul şi măgarul transformaţi în trotinete, ce merg în cerc în salonul din ospiciu. Nebunii şi înţelepţii au un har special şi puterea de pătrundere a tainelor inaccesibile celorlalţi, după cum spune Michel de Ghelderode. Să fie Don Quijote căzut în mintea copiilor sau să fi ales o scurtă retrăire a copilăriei, după cum sugerează unele elemente de recuzită? Marius Bodochi întreţine cu abilitate ambiguitatea, culminând cu pledoaria personajului său pentru vis.

Marius Bodochi

Jocul cu măştile, practicat şi de personalul medical se înscrie într-un trend ce evidenţiază plurivalenţa actorului şi accentuează ideea de teatralitate. Actriţa este pe rând Antonia, nepoata lui Don Quijote, Maritornes, slujnică la han şi Ducesa, întruchipând cu graţia caracteristică personajele din mintea pacientului său. Marius Drogeanu este Palomeque Stângaciul (hangiul) şi Sanson Carassco (bacalaureat), dar şi medicul care ajunge la momente de disperare în încercările de a-şi stabiliza pacientul, toate măştile fiind purtate de actor cu inteligenţă şi umor.

Montarea păstrează şi ceva din culoarea locală, mai ales prin momentele muzicale spaniole, mutând însă elemente veridice din Spania veacului al XVI-lea în lumea poveştii din secolul nostru. Prin spectacolul de la Comedie, asistăm la actualizarea mitului cavalerului rătăcitor într-o formă foarte modernă şi extrem de valabilă. (Foto: Fane).

Campania "Artiştii pentru Artişti"

Cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, în România evenimentul dedicat acestei zile este Campania Naţională „Artiştii pentru artişti” organizată de UNITER, împreună cu teatrele din ţară cu scopul strângerii de fonduri pentru artiştii vârstnici cu probleme de sănătate.

UNITER organizează un spectacol de caritate, susţinut de mari artişti pentru mai vârstnicii colegi, iar teatrele programează un spectacol din repertoriu pentru a face cunoscută publicului această Campanie.

În acest an spectacolul de caritate este Desculţ în parc de Neil Simon, cu: Ştefan Bănică, Oana Ioachim, George Mihăiţă, Ileana Cernat şi Bogdan Tudor; regia: Ştefan Bănică, care are loc luni, 28 martie, ora 19.30, la sala mare a Teatrului Naţional Bucureşti.

Tot în aceeaşi zi, la ora 19.00, în foaierul sălii mari a Teatrului Naţional, Margareta Pâslaru va fi prezentă pentru o sesiune de autografe pentru cd-ul 50 de ani de la primul disc (sesiunea de autografe va continua şi în pauza spectacolului). Margareta Pâslaru a cedat drepturile ce i se cuvin din vânzarea discului către Campania „Artiştii pentru artişti”.

Biletele se găsesc la: Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul de Operetă „Ion Dacian”, Teatrul Nottara, Magazinul Muzica, Sala Palatului şi pe site-urile: www.biletedelatati.ro, www.bilete.ro şi www.blt.ro.

Sumele obţinute din vânzarea de bilete, donaţii şi sponsorizări se direcţionează către Fondul de Solidaritate Teatrală COD IBAN RO40 RZBR 0000 0600 0780 1286 deschis la Raiffeisen Bank, Agenţia Piaţa Amzei.

Mesaj Naţional de Ziua Mondială a Teatrului 2011

Scena lumii

Ion Caramitru

Acest început de secol XXI e violent şi cinic. Se cutremură pământul, se distrug civilizaţii, apele inundă cerul, sunt înlocuiţi tirani, se scumpeşte carburantul. Totul e vizibil la distanţe incredibile, iar acest spectacol prevesteşte parcă sfârşitul apocaliptic al planetei.

"Pământul, prins de fruguri, s-a cutremurat", spune Shakespeare într-o piesă, iar pe scenă, un actor, într-un rol mai mic, ne vorbeşte cu timiditate despre glasul care prevesteşte răul absolut. Scena lumii este bântuită astăzi de tot ce n teatru e imaginat, construit la vedere şi reprezentat poetic.

Şi totuşi...

Întoarce-te cu gândul la copilărie, aminteşte-ţi bucuriile micilor descoperiri, caută-te în adolescenţă şi vei retrăi emoţii aparent pierdute. Intră în Teatru ca prima dată şi ascultă fascinat poveşti în care te-ai regăsit atunci, instantaneu. Rămâi acolo cât mai mult. Eşti protejat, eşti cultivat, eşti dorit, eşti fermecat.

Spectator la drama lumii, la tragedia firii, vei râde în hohote de cât eşti de naiv când vei înţelege că totuţi doar iluzie.

Adică: "Un basm de furii şi de nerozie", cum spune Shakespeare, aruncând în marea revărsată cartea şi bagheta lui de magician.

Mesaj Internaţional de Ziua Mondială a Teatrului 2011

Pentru un teatru în slujba omului

Jessica A. Kaahwa, Uganda

Întâlnirea de astăzi este o adevărată imagine a imensului potenţial al teatrului de a mobiliza comunităţi şi a construi punţi.

V-aţi închipuit vreodată că teatrul poate fi un puternic instrument al păcii şi reconcilierii? În timp ce statele cheltuiesc sume uriaşe de bani pe misiuni de menţinere a păcii în zone de conflict violent ale lumii, teatrul primeşte puţină atenţie ca alternativă în modificarea şi gestionarea conflictelor de la om la om. Cum ar putea cetăţenii planetei Pământ să ajungă la pacea universală, când instrumentele folosite vin dinspre forţe externe, aparent de represiune?

Teatrul pătrunde cu subtilitate în sufletul omului curpins de teamă şi suspiciune, transformând imaginea sinelui şi deschizând o lume de opţiuni în faţa individului şi a comunităţii. El poate conferi sens realităţilor zilnice, împiedicând un viitor nesigur. El se poate angrena în politicile umane în moduri simple şi directe. Fiind atât de cuprinzător, teatrul poate constitui o experienţă capabilă de a depăşi vechi neînţelegeri.

În plus, teatrul este un mijloc dovedit de sprijinire şi promovare a unor idei pe care le împărtăşim şi pentru care suntem dispuşi să luptăm atunci când sunt încălcate.

Pentru a avea pace în viitor, trebuie să începem prin a folosi mijloace paşnice care caută să înţeleagă, să respecte şi să recunoască contribuţiile fiecărei fiinţe umane la obţinerea păcii.

Teatrul este limbajul universal prin care putem schimba mesaje de pace şi reconciliere.

Prin antrenarea activă a participanţilor, teatrul poate determina muţi indivizi să demonteze percepţii anterioare dând, în acest fel, şanse individului să renască pentru a face noi alegeri, bazate pe realităţi şi cunoştinţe regăsite. Pentru ca teatrului să-i meargă bine, printre celelalte forme de artă, trebuie să facem un pas curajos înainte şi să-l integrăm în viaţa de zi cu zi, unde să trateze probleme grave precum conflictele şi pacea.

Urmărind transformări sociale şi reforme în cadrul comunităţilor, teatrul există deja în zone răvăşite de război şi în sânul unor popoare care suferă de sărăcie cronică şi boli. Există un număr crescând de poveşti de succes, în care teatrul a reuşit să mobilizeze publicul pentru a face cunoscute victimele traumelor războiului şi a le ajuta. Sunt deja în funcţiune platforme culturale precum Institutul Internaţional al Teatrului, al cărui scop este „consolidarea păcii şi prieteniei între popoare”.

De aceea, ar fi o farsă dacă, cunoscând puterea teatrului, am rămâne tăcuţi în vremuri ca acestea şi i-am lăsa pe mînuitorii de arme şi aruncătorii de bombe să se ocupe de păstrarea păcii în lume. Cum ar putea uneltele înstrăinării să acţioneze şi ca instrumente ale păcii şi împăcării?

Cu ocazia acestei Zile Mondiale a Teatrului, vă îndemn să reflectaţi asupra acestei perspective şi să promovaţi teatrul ca pe un instrument universal de dialog, transformare şi reformă socială. Naţiunile Unite cheltuiesc sume uriaşe de bani pe misiuni de menţinere a păcii prin intermediul armelor în toată lumea, în vreme ce teatrul este o alternativă spontană, umană, mai puţin costisitoare şi cu mult mai puternică.

Chiar dacă nu poate fi singura cale de a aduce pacea, teatrul ar trebui cu siguranţă inclus ca un instrument eficace în misiunile de menţinere a păcii.

Translated into Romanian: Adrian Solomon

PREMIILE SENATULUI ŞI NOMINALIZĂRILE PENTRU PREMIILE GALEI UNITER 2011

Uniunea Teatrală din România are plăcerea să vă aducă la cunoştinţă că ediţia a XIX-a a Galei Premiilor UNITER va avea loc luni, 18 aprilie 2011, cu transmisie în direct pe TVR 1.

Conform statutului Uniunii Teatrale din România, Senatul UNITER acordă în cadrul Galei Premiilor UNITER premiul de excelenţă, premiile pentru întreaga activitate şi premiile speciale.

Pe baza propunerilor primite din partea teatrelor şi a propunerilor membrilor Senatului UNITER, în şedinţa din data 28.02.2011, Senatul a acordat următoarele premii:

Premiul de excelenţă: TAMARA BUCIUCEANU

Premiul pentru întreaga activitate:

Actor: ILIE GHEORGHE

Au mai fost propuşi: Alexandru Repan, Anton Tauf, Bujor Macrin, Constantin Cojocaru, Constantin Popa, Costel Constantin, Damian Crâşmaru, Dionisie Vitcu, Eugen Ţugulea, Ion Abrudan, Matei Alexandru, Nae Lăzărescu, Nemes Levente, Petru Ciubotaru, Sergiu Tudose, Ştefan Radof, Traian Stănescu, Valentin Uritescu, Valeriu Dellakeza, Vasile Menzel, Vasile Muraru, Vladimir Jurăscu.

Actriţă: COCA BLOOS

Au mai fost propuse: Adela Mărculescu, Cristina Stamate, Florina Cercel, Ildiko Jarcsek-Zamfirescu, Ileana Iurciuc, Ileana Stana Ionescu, Ioana Bulcă, Irene Flamann, Liana Mărgineanu, Leni Pinţea Homeag, Lucia Ştefănescu, Lujza Orosz, Mariana Neagu, Mariana Vasile, Marilena Negru, Marinela Popescu, Paula Sorescu Lucian, Simona Bondoc, Stela Popescu, Violeta Popescu, Virginia Itta Marcu.

Regizor: TUDOR MĂRĂSCU

Au mai fost propuşi: Alexander Hausvater, Biţu Fălticineanu, Kincses Elemer, Petre Bokor, Victor Ioan Frunză.

Scenografie: GABRIELA NAZARIE

Au mai fost propuşi: Alexandru Winterfeld, Anca Pâslaru, Clara Labancz, Constantin Ciubotaru, Francois Pamfil, Gheorghe Mosorescu, Judith Dobre-Kotay, Marfa Axenti, Zamfira Florica.

Critică şi istorie teatrală: ION CAZABAN

Au mai fost propuşi: Constantin Paiu, Ion Parhon, Mariana Voicu, Ştefan Oprea.

Premiu special pentru muzică de teatru: GABRIEL BASSARABESCU

Premiul special pentru teatru de păpuşi: ANETA FORNA CHRISTU

Premiul special pentru coregrafie: ANDRÁS LÓRÁNT

Premii speciale pentru proiecte inedite şi realizări remarcabile:

Teatru3 (Teatru La Cub), Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi

Muzeul Teatrului de Păpuşi şi Animaţie din România, Asociaţia Culturală GAG, Craiova

Pentru ediţia a XIX-a a Galei Premiilor UNITER, Senatul Uniunii a hotărât ca juriul de nominalizări să fie alcătuit de către Biroul Secţiei Române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. În consecinţă, juriul a fost compus din criticii de teatru: Andreea Dumitru, Doina Modola şi Ludmila Patlanjoglu.

Nominalizările pentru această ediţie a Galei Premiilor UNITER sunt următoarele:

Debut
Vlad Cristache pentru regia spectacolului Peer Gynt de la Teatrul "Maria Filotti", Brăila
Alexandru Mâzgăreanu pentru regia spectacolului Funcţionarii de la Teatrul Metropolis, Bucureşti
Conrad Mihai Mericoffer pentru rolul Trofimov din spectacolul Livada de vişini la Teatrul Naţional Bucureşti

Cel mai bun spectacol de teatru TV

Întoarcerea la matcă de George Astaloş, regia Ion Gostin
O întâmplare cu haz de Carlo Goldoni, regia Constantin Dicu
Unde-i revolverul de Görgey Gábor, regia Mircea Cornişteanu

Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic

Aniversarea de Harold Pinter în regia lui Alexandru Dabija, producţie a SRR
D'ale carnavalului de I.L. Caragiale în regia lui Gavriil Pinte, producţie a SRR
Maldoror – biografia sentimentală a unui criminal în serie, scenariul şi regia Ilinca Stihi, producţie a SRR

Cea mai bună scenografie

Carmencita Brojboiu pentru scenografia spectacolului Leonce şi Lena la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca
Dragoş Buhagiar pentru scenografia spectacolului Shaking Shakespeare la Teatrul German de Stat, Timişoara
Adriana Grand pentru scenografia spectacolui Iunie la Teatrul Naţional Târgu Mureş

Cel mai bun actor în rol secundar

Dragoş Huluba pentru rolul Căpitanul de pompieri din spectacolul Cântăreaţa Cheală la Teatrul de Comedie Bucureşti
Andi Vasluianu pentru rolul Semion Medvedenko din spectacolul Pescăruşul la Teatrul „Toma Caragiu” Ploieşti
Gábor Viola pentru rolul Valerio din spectacolul Leonce şi Lena la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca

Cea mai bună actriţă în rol secundar

Ana Ciontea pentru rolul Mama tânărului din spectacolul Avalanşa la Teatrul Naţional Bucuresti.
Claudia Ieremia pentru rolul Marietta din spectacolul În vizită la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, Timişoara
Virginia Itta Marcu pentru rolul Jongleurul violonist din spectacolul Puterea obişnuinţei la Teatrul „Sică Alexandrescu”, Braşov

Cel mai bun actor în rol principal

Zsolt Bogdán pentru rolul Bergman din spectacolul Strigăte şi şoapte la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca
Marius Manole pentru rolul Lopahin Ermolai Alexeevici din spectacolul Livada de vişini la Teatrul Naţional Bucureşti
Horaţiu Mălăele pentru rolul Francois din spectacolul Dineu cu proşti la Teatrul Naţional Bucureşti

Cea mai bună actriţă în rol principal

Petronela Grigorescu pentru rolul Veta din spectacolul O noapte furtunoasă la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri”, Iaşi
Maia Morgenstern pentru rolul Ranevskaia, Liubov Andreevna din spectacolul Livada de vişini la Teatrul Naţional Bucureşti
Ofelia Popii pentru rolurile din spectacolul Felii la Teatrul Naţional „Radu Stanca”, Sibiu

Cea mai bună regie

Lazslo Bocsardi pentru regia spectacolului Neguţătorul din Veneţia la Teatrul Maghiar „Tamasi Aron” din Sfântu Gheorghe
Alexandru Dabija pentru regia spectacolului O noapte furtunoasă la Teatrul Naţional Iaşi
Andrei Şerban pentru regia spectacolului Strigăte şi şoapte la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca

Cel mai bun spectacol

Leonce şi Lena la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca
Livada de vişini la Teatrul Naţional Bucureşti
Strigăte şi şoapte la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca

Premiul pentru critică de teatru (decis de Biroul de conducere al Secţiei Române a AICT): ANDREEA DUMITRU

Senatul UNITER a decis ca în cadrul ediţiei din acest an a Galei Premiilor UNITER să fie acordate diplome de recunoştinţă reprezentanţilor personalului de scenă cu o activitate de peste 30 de ani în instituţiile teatrale de care aparţin.

Căsătoria ca afacere sau „Ivanov”, la Teatrul „Bulandra”

Cu fiecare nouă montare, Teatrul „Bulandra” îşi confirmă valoarea de etalon în zona teatrală bucureşteană şi nu numai. Spectacole de excepţie sau foarte bune, pornind de la texte importante, construite de regizori adesea internaţionali şi interpretate de distribuţii excelente (fie dintre actorii teatrului, fie şi de la alte teatre de prestigiu), atrag constant şi cu succes critica şi publicul.

Repertoriul rusesc impune, se reinventează şi se reafirmă în România. Cel mai recent spectacol, situat fără dubiu în zona artei profesioniste, este Ivanov de Cehov, piesă scrisă spre sfârşitul secolului al XIX-lea în câteva zile şi îmbunătăţită mai târziu. Textul, tradus de Dana Dima şi adaptat pentru scenă de Andrei Şerban, are o notă de prospeţime printr-o actualizare reuşită care nu-i modifică liniile de forţă, ci aduce la zi elemente arhaice (un singur exemplu: snobismul, care folosea mai demult franceza, în piesă este redat în engleză). Cehov pare să fi fost o preocupare constantă a regizorului Andrei Şerban de-a lungul timpului, ţinând seama de montările lui la teatre importante din România sau din străinătate: Livada cu vişini, Pescăruşul, Trei surori, Unchiul Vanea, Pescăruşul (unele dintre spectacole puse în scenă de două sau trei ori).

Ioana Anton, Andrei Şerban, Alexandru Pavel

Actorii cu roluri importante în Ivanov nu sunt nici ei la prima întâlnire cu Cehov. Vlad Ivanov este Medicul din piesa Un duel de la TNB (care-i aduce premiul UNITER), iar Marius Manole, după un examen de licenţă cu Pescăruşul, este Lopahin din Livada de vişini de la TNB.

Poate pentru prima dată Ivanov, o dramă în 4 acte, capătă accente de comedie şi transmite atâta emoţie spre publicul pe care-l înconjoară; căci acţiunea depăşeşte decorul lui Octavian Neculai şi împânzeşte pereţii şi sala de la Grădina Icoanei.

Mirela Oprişor, Vlad Ivanov

În atmosfera cehoviană de plictis indefinit, căreia Andrei Şerban îi conferă dinamismul necesar pentru a alunga plictisul spectatorului, arta peţitului şi căsătoria ocupă un spaţiu important în economia piesei. Nikolai Alexeevici Ivanov (interpretat pe muchie de cuţit de Vlad Ivanov) face o căsătorie interesată cu evreica Sarah Abramson, devenită Ana Petrovna (Mirela Oprişor, valorizată, în sfârşit, la capacitatea talentului ei); numai că familia ei bogată refuză să-i dea zestrea. După moartea soţiei ftizice, tratată de medicul Lvov (Alexandru Pavel, un tânăr actor promiţător), Ivanov face o a doua căsătorie, cu Saşa (Ioana Anton, foarte persuasivă), fiica familiei Lebedev (Cornel Scripcaru şi Manuela Ciucur, excelenţi), căreia Ivanov îi datora mulţi bani.

Mirela Oprişor, Alexandru Pavel

Pragmaticul Borkin (Marius Manole, o apariţie electrizantă) propune tuturor planuri de afaceri, între care două o au ca obiect al atenţiei pe tânăra văduvă bogată Marfa Babakina (Ana Ioana Macaria / Maria Obretin): căsătoria acesteia cu scăpătatul conte Şabelski (Victor Rebengiuc) şi apoi, căsătoria acesteia chiar cu el, cu Borkin, ajutat de specialista în peţit Avdotia Nazarovna (Dana Dogaru).

Sentimentale personajelor sunt fie înlocuite de interese mercantile, fie luate în râs, atunci când posesorul lor le exprimă, uneori impropriu (cazul Saşei îndrăgostită de Ivanov). Dacă dragoste nu e, nimic bun nu pare să se întâmple pentru Ivanov, plictisitul care se consideră bătrân la 35 de ani şi care moare pur şi simplu, abia căsătorit (regizorul foloseşte varianta necenzurată a textului cehovian).

Secvenţă de la a doua nuntă

În alte roluri: Radu Amzulescu, Marius Chivu, Mihai Bisericanu, Dan Clucinski, Vasile Toma, Alin State, Alexandra Fasolă, Andreea Bolovan, Ana Turos, Gabriel Sandu, Anca Ioana Iliese, Adriana Bordeanu, Bogdan Cortea, Iulia Samson, Irina Drăgănescu.

Secvenţă din final

Modernitatea spectacolului porneşte de la ritmul foarte rapid al repetiţiilor, capătă o tensiune a sa la care actorii, îmbrăcaţi în costumele Carmencitei Brojboiu, sunt conectaţi. Emoţia are calitate şi profunzime, mişcarea scenică are dinamism. Spectacolul este concentrat, creează o atmosferă cehoviană vie, „activă”, este lucrat cu migală şi rafinament şi trebuie văzut.

Începe a doua ediţie a Festivalului de Flamenco

Ambasada Spaniei în România şi Institutul “Cervantes” din Bucureşti vă invită la Festivalul Flamenco Clasic şi Noile Genuri, ediţia a II-a – un eveniment dedicat tradiţiei şi actualităţii artei flamenco – ce va avea loc în perioada 4 februarie – 8 martie 2011, în mai multe spaţii culturale ale Capitalei.

După o primă ediţie, primită cu entuziasm de publicul bucureştean, Festivalul de Flamenco revine în Capitală sub noi auspicii; flamenco a fost declarat, alături de Cant de la Sibila din Mallorca şi Castellets catalane, parte a Patrimoniului Imaterial al Umanităţii.

Urmează o lună de muzică, dans şi film flamenco, pentru toate vârstele şi iubitorii tuturor genurilor. ArCuB – Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti, Ateneul Român, Sala Radio şi Cinema „Elvira Popescu“ vor fi gazdele acestui festival.

„Flamenco-ul este complex şi amplu, are multe rădăcini, e o explozie de culturi diverse, pornind de la acei gitanos plecaţi din India şi ajunşi în Spania. E un limbaj extrem de bogat şi oferă foarte mult, atât din punctul de vedere al artistului şi muzicianului, cât şi din cel al bucuriei muzicale oferite publicului.“ (Ara MALIKIAN).

Această ediţie aduce două tablao de flamenco; unul dintre ele, propune figuri clasice şi tinere talente: cantaor-ul Jesús Chozas, chitaristul Rafael Andújar, bailaor-ul Juan Manuel Carrillo şi bailaora Ana Alonso, care vor prezenta colajul Flamenco en estado puro.

Cel de-al doilea spectacol, intitulat Cursul de flamenco, este susţinut de grupul Soniquete, format din adolescenţi din Jerez de origine gitano. Înainte de a deveni o trupă, ei au creat o asociaţie cu scopuri educative, de promovare a flamenco-ului în cadrul propriei comunităţi.

Trei dintre cei mai buni muzicieni spanioli vor veni de asemenea la Bucureşti: chitaristul José María Gallardo del Rey, pianista Rosa Torres Pardo şi Ara Malikian (armean naturalizat spaniol) acesta din urmă, acompaniat de José Luis Montón, un geniu al chitarei flamenco. În sfârşit, programul festivalului cuprinde o serie de filme, de ficţiune şi documentare, care transpun pe marele ecran arta flamenco-ului.

"Îngropaţi-mă pe după plintă" sau despre deraiere, la Teatrul „Bulandra”

În urma numeroaselor dovezi teatrale prezentate în toată lumea, numele lui Yuriy Kordonskiy pe afişul unui spectacol înseamnă în mod cert o garanţie de seriozitate. Pe tărâm românesc (de preferinţă, Teatrul „Bulandra”), regizorul a montat piese de Cehov (Unchiul Vanea), Gogol (Căsătoria) sau Alexandr Galin (Sorry), dar şi dramatizări proprii după autori ruşi de calibru: Dostoievski (Crimă şi pedeapsă), Bulgakov (Inimă de câine, la TNB).

Montările lui au o prospeţime a căutării, o profunzime a limbajului scenic şi o exactitate secvenţială (împrumutată poate din formaţia matematică), care-i conferă originalitate, amintind în acelaşi timp de maestrul său, Lev Dodin. Piesele au lungime şi densitate, sunt lucrate cu actori de primă mână, care pot susţine un spectacol foarte complex, de 3-4 ore, adesea urmărind mai multe paliere (în special, dramatizările după proze), la un nivel ridicat de pretenţii. Sunt piese ce redau spiritul rusesc într-o manieră inedită, captivantă prin inteligenţa abordării şi prin demersul psihologic propus. Consecinţa vizibilă este că spectacolele sale ajung la 10 sau mai mulţi ani de reprezentaţii cu casa închisă. Rafinamentul regizoral se simte în lucrătura fiecărei montări (fără a se înţelege că are o reţetă, că devine repetitiv / recognoscibil), şlefuită până atinge excelenţa.

Yuriy Kordonskiy

Pentru cea mai recentă premieră de la „Bulandra”, Yuriy Kordonskiy a ales să dramatizeze un roman psihologic autobiografic contemporan, Îngropaţi-mă pe după plintă de Pavel Sanaev. Modelele reale ale personajelor importante sunt Vsevold Sanaev (bunicul), Elena Sanaeva (mama) şi Rolan Bykov (tatăl vitreg). Romanul a cunoscut şi o ecranizare în 2008 în Rusia, în regia lui Serghei Snezhkin.

Scenariul de teatru, în traducerea expresivă a Maşei Dinescu, atinge mai multe aspecte de viaţă, unele exterioare familiei (este conturată discret o frescă socială: locuitul la bloc, frica de arestare, KGB-ul). În centrul atenţiei, se află o bunică nebună, cu antecedente spitaliceşti, care tiranizează pe oricine întâlneşte. Rea fără nicio limită, teatrală şi cu un intelect modest, ea înţelege să-şi exercite dominaţia asupra tuturor, cu un arsenal de mijloace, folosite întotdeauna în exces. Mariana Mihuţ oferă o nouă probă de artă actoricească, glisând cu abilitate între numeroase registre, adesea contradictorii, realizând o bunică naturalistă credibilă, care-şi apropie atenţia spectatorului în stilul ei.

Mariana Mihuţ, Andreea Bibiri

Practic, o femeie transmutată prin căsătorie de la Kiev la Moscova (pe care ajunge s-o urască, pentru că i-a adus numai lacrimi şi suferinţă), începe să manifeste un sindrom de dezrădăcinare. Soţul ei, un actor mai mult plecat în turnee (Claudiu Stănescu, foarte în rol), nu-i este de niciun ajutor în această însingurare progresivă. Răul se cuibăreşte încet-încet în mintea ei şi gândurile negative ajung să fie tot mai multe, tot mai frecvente, tot mai profunde, totul accentuându-se mai ales după moartea primului copil.

Victima cea mai lipsită de apărare este nepotul Saşa, interpretat magistral de Marian Râlea care are de transgresat tot timpul limitele temporale: este ba copilul de 4-9 ani (perioada petrecută la bunicii septuagenari, violenţi verbal şi fizic), ba adultul care-şi rememorează amintiri din cei 5 ani de copilărie. Impropriu spus, pentru că el nu a avut, de fapt, niciun fel de copilărie în casa bunicilor; a fost învăţat doar că: „Mama m-a atârnat de gâtul bunică-mii ca pe-un cruceoi de-o tonă”. Pentru că şi-a pierdut primul născut, bunica îşi îngrijeşte nepotul, smuls de lângă mama lui, cu un zel ce frizează patologicul. Apelând la medicina alopată şi homeopată simultan, copilul bolnăvicios ori, mai curând, îmbolnăvit de mediul nesănătos în care creşte, este îndopat cu cantităţi de medicamente şi amprentat cu tot felul de spaime, încât ajunge să-şi dorească să fie îngropat „pe după plintă”, pentru că acolo nu poate ajunge niciuna din fantasmele care-i bântuiau creierul pentru a-i face rău.

Marian Râlea

Vizitele mamei, considerată actriţă ratată şi, în plus, curvă (Andreea Bibiri, persuasivă, cu un joc bine argumentat), rare şi sub supravegherea atentă a bunicii, mai alină puţin sufletul copilului, dar se sfârşesc întotdeauna cu scandal, mama fiind acuzată invariabil că şi-a schimbat copilul pe un pitic vampir, pe un Goya (iubitul mamei, interpretat de Marius Florea Vizante). În alte roluri: Valentin Popescu, Profira Serafim, Taisia Orjehovschi, Sorin Fluture, Vladimir Purdel, Andrei Huţuleac.

Claudiu Stănescu

Scenografia Ninei Brumuşilă, cu copaci orizontali suspendaţi desfrunziţi la început, viscoliţi apoi cu un impresionant efect vizual reprezintă o puternică sugestie pentru o lume prăbuşită psihic. Decorul interior, al căminului bunicilor, al vecinului sau al casei mamei, se construieşte, se mobilează şi se schimbă în timp real, odată cu replicile, creând dincolo de dinamism şi un efect de nesiguranţă pentru personajele care nu se simt nicăieri acasă. Light design-ul lui John Carr şi muzica lui George Marcu întregesc armonios un spectacol extraordinar, de un realism brut, cu intruziuni de atmosferă naturalistă, pigmentată cu momente rare şi scurte momente romantice. Fotografiile au fost realizate de Cosmin Ardeleanu.

Premiera "Viaţa e vis" la Odeon

Teatrul Odeon are plăcerea să anunţe premiera Viaţa e vis după Calderon de la Barca. Regia şi scenografia: Dragoş Galgoţiu. Costumele: Doina Levintza. Video: Sabina Spatariu. Cu: Marius Stănescu, Nicoleta Lefter, Gabriel Pintilei, Istvan Teglas, Dan Bădărău, Mihai Smarandache, Marian Ghenea, Paula Niculiţă, Ioana Marchidan, Mugur Arvunescu, Ionuţ Kivu, Laurenţiu Lazăr, Mircea N. Creţu.

Scrisă în 1635, Viaţa e vis, cea mai cunoscută piesă a lui Calderon de la Barca, este o alegorie filosofică despre condiţia umană, despre misterul vieţii şi despre iluziile lumii reale.

Viaţa e vis imaginează povestea lui Segismundo, încarcerat de la naştere de propriul lui tată, Regele Basilio, rege fictiv al Poloniei. Trama piesei de teatru are două surse, Viaţa lui Budha şi istoria reală a lui Don Carlos, prinţul diform din naştere, închis şi ucis de propriul lui tată, regele Filip al II-lea al Spaniei. Segismundo este o paradigmă a fiinţei umane închise în jocul iluzoriu al existenţei.

„Portretul lui Dorian Gray, Hamletmachine, Epopeea lui Ghilgameş, Viaţa e vis, texte cu o lumină lunară, melancolice, reflexive, piese de teatru dar şi texte care n-au fost scrise pentru scenă, montate la Odeon în ultimii ani, fac parte dintre marile vise ale omenirii, pentru ele spectacolul de teatru este în primul rând o lentilă. Reprezentarea unui asemenea text e regândire, forma teatrală e un gest maieutic, amintind de potecile dintr-o grădină orientală, desenând un timp emoţional al gândirii.” (Dragoş Galgoţiu)

Primele spectacole: 23, 26, 27 si 30 ianuarie, ora 19.00.