Leonce şi Lena, călători prin epoci şi curente

Horaţiu Mălăele, în tot mai frecventa calitate de regizor, experimentează, de data aceasta, romantismul lui Büchner la Teatrul de Comedie, pe textul Leonce şi Lena, printr-o adaptare scenică vioaie, cu inserturi realiste. Spectacolul, prezentat în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu din 2009 şi situat printre cele mai vizionate spectacole din Festivalul Internaţional de Teatru Clasic de la Arad (tot din 2009), aduce în prim plan actori foarte tineri (se ştie că promovarea acestora este o constantă a Teatrului de Comedie), ce propun interpretări pline de farmec şi de prospeţime.

Este vorba mai ales de Crina Semciuc (Lena) şi Lari Giorgescu (Leonce), absolvenţi ai U. N. A. T. C. în 2008. În plus, Crina Semciuc, cu rolul ei ca o bijuterie lucrată cu mare fineţe, ce cucereşte imediat, a câştigat şi un premiu UNITER pentru cel mai bun debut (2009).

Foto: Corina Constantinescu

O prinţesă fuge de alesul părinţilor care se va dovedi şi alesul inimii (doar o coincidenţă romantică, între altele din piesă), este ameţită de primul sărut până la pierderea graiului omenesc, inventând pe loc un alt limbaj verbal şi nonverbal. Este punctul de vârf al rolului ei.

Un prinţ suferind de plictisul de la curte, cu un discurs moralizator, alintat de o oarecare Rosetta (Meda Victor), fuge şi el de căsătorie şi devine, în interpretarea lui Lari Giorgescu, un personaj carismatic, înzestrat cu umor şi fantezie. Scena căsătoriei, după ce au colindat mări şi ţări, foloseşte păpuşi ce-şi devoalează identitatea după acordul regelui Peter (Gheorghe Dănilă, cu un rol convingător, de mare haz), secondat tot timpul de un maestru de ceremonii depeizat şi simpatic (Şerban Georgevici).

Foto: Corina Constantinescu

Guvernanta (Dorina Chiriac) şi Valerio (Bogdan Cotleţ), personaje convenţionale, ce-şi însoţesc stăpânii peste tot, sunt scuturate de schematism, caricaturizate convingător şi conduse în zona comicului colocvial. Rolurile de coloratură (jucate de Alylin Cadîr, Ilinca Manolache, Silviu Bertalan, Dan Rădulescu, Andrei Runcanu, Alexandru Suciu) cresc cota de veselie a piesei.

Coregrafia lui Răzvan Mazilu stăpâneşte spaţiul scenic, are stil şi eleganţă, este completată armonic de costume şi măşti expresive (Georgiana Savuţa), totul desfăşurându-se în decorul minimalist din lemn al lui Vladimir Turturică, pe muzica originală a lui Călin Grigoriu.

Spectacolul are bogăţie stilistică, reuşind să îmbine armonios elemente expresioniste, romantice, clasice, realiste cu cele de teatru de păpuşi sau din commedia dell’arte, într-un tot coerent, modern, antrenant.

Iadul cu irizații de argint

Premiera odeonistă, Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva de Jonas Gardell, este o provocare: text dificil, cu tensiune dramatică puternică, temă identitară, la modă, traducere expresivă (Carmen Vioreanu), joc actoricesc cu implicare totală, decor cu forţă plastică (Alexandra Penciuc), coerenţă regizorală (Mariana Cămărăşan), adecvare coregrafică.

Foto: George Dăscălescu

Două surori, Agnes şi Viola, fac exerciţii de memorie într-o căutare de sine ce pare o poveste fără sfârşit. Folosesc un verbiaj revărsat în viteză, cu impact imediat şi reacţii prompte. Pentru Agnes (Diana Gheorghian), un subiect interesant de psihanaliză, este cel mai greu: încă din copilărie, ea s-a îngrădit cu încetul într-un univers paralel, populat de două personaje: o mamă dură până la demonism (Liana Mărgineanu) şi o fetiţă, Kristina, traumatizată de aceasta (Nicoleta Lefter). Este iadul ei acaparator. Personajul trăieşte deopotrivă în această plăsmuire a propriei minţi şi într-o realitate anostă (singură, îngrijind o mamă bolnavă, care moare). Proiecţiile mentale, izolate scenic prin momente de întuneric, devin nişte paranteze metafizice, menite să potenţeze maximal psihicul lui Agnes. Corespondenţa reală a acestor fantasme se concretizează în două păpuşi din copilărie (autorul a conceput iniţial piesa pentru teatrul de păpuşi) ale celor două surori (a lui Agnes numindu-se Kristina).

Foto: George Dăscălescu

Viola (Oana Ştefănescu) este un personaj realist, conturat după codurile obişnuinţei: are un soţ, o fetiţă, Denise (tot Nicoleta Lefter) şi o carieră de actriţă. Însă, nu-i merg nici căsnicia, nici actoria, iar egoismul îi alterează comportamentul; supusă unei crize a maturităţii, cade în mici capcane ce-i frâng acţiunile şi-i risipesc energia.

O rochie cu broderie de argint, cumpărată de mamă pentru Agnes, în copilărie, pare a fi cheia unor întâmplări esenţiale în piesă, cu concluzia că Agnes trebuia să fie actriţa care a ajuns Viola. Agnes mai păstrează din strălucirea de altădată doar vagi şi rare irizaţii ce-i acutizează proiecţia fantastică. Surorile, sufocate de invidie reciprocă şi de frustrări multe, lipsite de orice afectivitate şi empatie, îşi aruncă fără măsură vorbe grele, măsurate doar în unităţi de timp de ceasornicul din perete.

Foto: George Dăscălescu

În acest angrenaj psihologic, religia din educaţia fetelor de altădată capătă ecouri refractate în viaţa lor adultă, distincţia clasicistă între bine şi rău nu mai prinde, iar piesa ar putea continua o viaţă.

Comunicat Opera Prima

În data de luni, 28 iunie, începând cu ora 10:30, la Sala Studio a Teatrului de Comedie din str. Sfantul Dumitru nr. 2, OPERA PRIMA inaugurează începutul primului modul de cursuri de calificare în meseriile de culise de teatru (machior, peruchier, montator decor şi recuziter), adresate copiilor instituţionalizaţi de pe raza municipiului Bucureşti.

La inaugurare, vor lua cuvantul Paul Chiribuţă – iniţiatorul şi coordonatorul proiectului OPERA PRIMA, şi George Mihăiţă – directorul Teatrului de Comedie şi al Asociatiei UNESCO Adolescenţii.

De asemenea, participanţii vor avea ocazia să urmărească un spectacol inedit de Commedia dell’Arte, realizat integral de doi proaspăt absolvenţi ai U. N. A. T. C. „I. L. Caragiale”, Andreea Mateiu şi Ştefan Lupu, sub coordonarea profesorului Mihai Gruia Sandu, spectacol care se încadrează ca gen şi abordare în spiritul cursurilor ce vor urma.

Cei 24 de cursanţi înscrişi vor beneficia, timp de 10 zile, începând de luni 28 iunie şi până vineri 9 iulie, de un modul intensiv de introducere în arta meseriilor de culise, susţinut de maeştri ai domeniului, cu o vastă experienţă în teatru şi nu numai: Gabriela Azzali – machiaj, Doina Popa – peruchierie, Mihaela Oancea – recuzita şi fraţii Silviu şi Mugur Mehedinteanu – montare decor.

Proiectul OPERA PRIMA este coordonat de o echipă de tineri profesionişti, masteranzi şi absolvenţi ai U. N. A. T. C. „I.L. Caragiale” Bucureşti, care beneficiază de sprijinul unor pesonalităţi ca George Mihăiţă, directorul Teatrului de Comedie, Gelu Colceag, rectorul U.N.A.T.C. „I. L. Caragiale” Bucureşti, Dan Mircea Cipariu, preşedintele Secţiei de Poezie Bucureşti a Uniunii Scriitorilor şi Paul Chiribuţă, actor şi profesor U. N. A. T. C.

Centrul de Creaţie şi Educaţie prin Teatru OPERA PRIMA este un proiect inovativ care propune un model socio-cultural de educaţie şi reintegrare socială ce se adresează categoriilor defavorizate de pe raza Municipiului Bucureşti. Proiectul a fost implementat în februarie 2010 de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti împreună cu Teatrul de Comedie şi Clubul UNESCO „Adolescenţii”, în parteneriat cu U. N. A. T. C. „I. L. Caragiale” Bucureşti şi se va desfăşura până la finalul anului în curs.

Parteneri media: TVR2, TVR Cultural, Observator Cultural, Radio Romania Cultural, RFI Romania, GINGER GROUP, PORT.ro, Agenţia de Carte.

Contact: Sorina Diaconu 0722844887, Sorina Ştefănescu 0726209823, operaprima.teatru@gmail.com,
http://teatrul-operaprima.blogspot.com/

Harold Pinter sau arta dialogului

Teatrul Naţional Radiofonic a iniţiat în 2003 fluxul Dramaturgi Străini Contemporani, în cadrul căruia publicul ascultător s-a putut bucura de texte reprezentative ale dramaturgiei contemporane, unele în premieră absolută: Portretul Dorei de Hélène Cixous (traducerea Liliana Alexandrescu, regia Anca Maria Colţeanu), Trecând prin iarnă de Yasmina Reza (trad. Elena Drăguşin Popescu, r. Cezarina Udrescu), Scrisori de dragoste către Stalin de Juan Mayorga (trad. Elena Făgădaru, r. Mihai Lungeanu; spectacol realizat în cu colaborare cu Institutul Cervantes), Toţi cei care cad de Samuel Beckett (trad. Carmen Suzana Cismas, r. Attila Vizauer; colaborare cu British Council), Călătorie la Buenos Aires de Amarita Muskaria (trad. Cristina Godun, r. Cristian Dumitru; colaborare cu Institutul Polonez), Rătăcirile Marelui Macabru de Michel de Ghelderode (trad. Anca Măniuţiu, r. Ilinca Stihi), Drumul lui Orfeu de Ursula Rani Sharma (trad. Elena Cristinoi, r. Ilinca Stihi ; colaborare cu Ambasada Irlandei).

În acest flux, se înscrie şi spectacolul Aniversare, pe un text final al lui Harold Pinter, Celebration (1999), ales pentru radio de regizorul Alexandru Dabija, care a mai montat aici Ionesco – cinci piese scurte (după ce a realizat varianta vizuală de la Odeon), spectacol radiofonic recunoscut printr-un premiu UNITER (2009). Alegerea este cu atât mai lăudabilă cu cât ea chiar reprezintă un act de cunoaştere a lui Pinter, laureat Nobel (2005), dar netradus în volum la noi şi rar jucat pe scenele româneşti.

Piesa a avut premiera mondială, în regia autorului, la Almeida Theatre din Londra (în 2000) şi a fost publicată în acelaşi an la editura Faber and Faber Ltd. A urmat reprezentarea ei în lume: Statele Unite (2001), Grecia (2001), Italia (2003) ş. a. m. d.

Spectacolul radiofonic, o premieră absolută în România, are meritul de a familiariza ascultătorul cu universul misterios al lui Pinter, ascuns aici sub o aparenţă de simplitate: aniversarea unei căsătorii într-un restaurant foarte scump. Dramaturgul alege pentru acţiune două mese, ai căror clienţi se şi unesc spre final, pe care le vizitează din curtoazie proprietarii restaurantului, dar şi un chelner ciudat, nepermis de vorbăreţ; un chelner ce poartă cu sine imaginea emblematică a unui bunic absent, „rămas neabătut în centrul vieţii intelectuale şi literare din deceniile zece, douăzeci şi treizeci”. Acest chelner, coborât parcă din altă dimensiune, devine mai important cu fiecare trecere pe la mese pentru a interjecta, adică pentru a face o interjecţie (frumos nuanţată şi rafinată traducerea Antoanetei Ralian) mai mult decât pentru a servi. Monologurile lui serioase despre bunic în faţa dialogurilor banale ale unor clienţi cu bani creează contrast, iar ruptura de timp lasă momente de tăcere. Chelnerul povesteşte despre relaţia bunicului cu T. S. Eliot şi o întreagă pleiadă de literaţi, cu sistemul studiourilor din Hollywood din anii 30” sau cu Imperiul Austro-Ungar, toate astea conducând spre concluzia mândră că personajul de demult a găsit misterul vieţii. Vocea lui Marcel Iureş construieşte cu excelenţă un chelner sculptural, înţelept şi ironic.

Din dialogurile celorlalte personaje, aflăm că Russel nu a avut bunic, că Richard şi-a construit restaurantul după conceptul unei cârciumi din copilărie, că Sonia a fost părăsită demult de un iubit, că surorile Julie şi Prue îşi amintesc de copilăria lor cu bătaie între părinţi, că Matt povesteşte despre ziua naşterii lui Lambert, că acesta tânjeşte după o dragoste de tinereţe, că Suki retrăieşte momentele de sex după fişiere.

Practic, fiecare personaj ratează prezentul, trăind într-un trecut mai mult sau mai puţin apropiat, în care nu se poate aşeza confortabil întotdeauna. Dramaturgul operează o introspecţie în memoria personajelor, în diverse etape ale vieţii lor, transformându-le în nişte marionete care discută la masa prezentului de dragul conversaţiei, fără să poată numi baletul văzut sau exclamând cu încântare că la operă erau „cântece cu duiumul” şi oferind numere penibile (dorinţa celor două surori de a-l săruta pe patron este cel mai grozav exemplu).

Planul fizic, cu mâncăruri fine şi bavardaj la mesele restaurantului, este subminat sau susţinut tot timpul de un plan metafizic, vizibil din când în când în palimpsest. Trimiteri subtile la Freud sau Nietzsche construiesc, într-o zonă a comicului absurd, scheletul invizibil al conversaţiilor ce trădează obsesii, mândrii ascunse, ipocrizie, resemnări sau acceptări în „ambianţa” restaurantului.

Distribuţia, în mare parte odeonistă, oferă interpretări de excepţie: Dorina Lazăr este o excelentă maîtresse d’hôtel, Oxana Moravec, cu o voce foarte radiogenică, realizează o soţie care ştie multe, Oana Ştefănescu joacă o altă soţie, expresivă, ce suportă cu graţie aniversarea căsătoriei, Antoaneta Zaharia este o fostă secretară, convertită într-o nevastă foarte respectabilă, Ionel Mihăilescu, un bancher foarte convingător, cu o subtilitate a rostirii de mare efect, Vlad Ivanov, un patron bun şi blând, Răzvan Vasilescu, un frate ironic şi interesant, Marius Stănescu, o voce de mare clasă ce construieşte un aniversat sensibil, dornic de afecţiune.

Spectacolul, proiect coordonat de Crenguţa Manea, anunţat printr-o conferinţă de presă la Teatrul Odeon (9 iunie), va fi difuzat pe 15 iunie 2010, ora 23, la Radio România Cultural.

Comunicat Biroul de Presă FNT

Festivalul Național de Teatru, a XX-a ediție
30 octombrie – 7 noiembrie 2010

Luni, 14 iunie, ora 16.00, în cadrul unei conferințe de presă, Festivalul Național de Teatru (30 octombrie-7 noiembrie 2010), ajuns în acest an la cea de-a 20 a ediție, și-a anunțat selecția!

ROMANIAN SHOWCASE 3 / Spectacole românești de top

1. 20/20 scris și regizat de Gianina Cărbunariu, Studio Yorick din Târgu Mureș

2. Aici, la porțile beznei după Euripide, regia Mihai Măniuțiu, Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, Iași

3. Aniversarea de Thomas Vinterberg și Mogens Rukov, regia Vlad Massaci, Teatrul „Nottara”, București

4. Breaking the waves (Viața binecuvântată a lui Bess), adaptare scenică după un scenariu de Lars von Trier, regia Radu Nica, Teatrul Național „Radu Stanca”, Sibiu

5. Capete înfierbântate de Mihaela Michailov, regia David Schwartz, Centrul de Introspecție Vizuală și Tanga Project, București

6. Codrii de David Mamet, regia Alexandru Berceanu, Teatrul Clasic „Ioan Slavici”, Arad

7. Cucuie-n frunte după Eric Bogosian, regia Radu Iacoban și Tudor Aaron Istodor, Teatrul LUNI de la Green Hours, București

8. Elling, dramatizare de Axel Hellstenius în colaborare cu Petter Naess, după romanul Frați de sânge de Ingvar Ambjornsen, regia Vlad Massaci, Teatrul de Comedie, București

9. Femeia care și-a pierdut jartierele de Eugene Labiche, regia Silviu Purcărete, Teatrul de Comedie, București

10. Hamlet de William Shakespeare, regia Uray Peter, Studio M, Sfântu Gheorghe

11. Herr Paul de Tankred Dorst, regia Radu Afrim, Teatrul Tineretului, Piatra Neamț

12. Hoții de Conor McPherson, regia Cristi Juncu, Teatrul 74, Târgu Mureș

13. Legenda Marelui Inchizitor după F. Dostoievski, regia Radu Penciulescu, Teatrul Național București

14. Livada de vișini de A. P. Cehov, regia Felix Alexa, Teatrul Național București

15. Miriam W. de Savyon Liebrecht, regia Radu Afrim, Teatrul „Toma Caragiu”, Ploiești

16. Odiseea de Homer, regia Tim Caroll, Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova

17. Povești de familie de Biljana Sbrljanovic, regia Cristian Ban, Teatrul „Andrei Mureșanu”, Sfântu Gheorghe

18. Pyramus & Thisbe 4 You după William Shakespeare, regia Alexandru Dabjija, Teatrul Odeon, București

19. Royal Fashion, regia Dan Puric, Teatrul Național de Operetă, București

20. Sfârșit de partidă de Samuel Beckett, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Metropolis, București

21. Strigăte și șoapte de Ingmar Bergman, regia Andrei Șerban, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca

22. Supermarket, scenariul și regia Theo Herghelegiu, Teatrul Inexistent și Club La Scena, București

PREMIERE IN FNT – titluri rezervate

1. Măsură pentru măsură de William Shakespeare, regia Matthias Langhoff, Teatrul Maghiar de Stat, Cluj-Napoca

2. Spectacol de Rodrigo Garcia, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Timișoara

SPECTACOLE INVITATE DIN STRAINATATE

1. Hey, Girl!, un spectacol de Romeo Castellucci, Romeo Castellucci & Societas Raffaello Sanzio (IT)

2. Regele moare de Eugène Ionesco, regia Silviu Purcărete, coproducție Les Arts et Mouvants, Cie à l’endroit des mondes allant vers (Paris), Ex-Ponto Festival (Slovenia), UNITER, Institutul Cultural Român prin programul Cantemir

DEBUT ÎN FNT

1. Exil în pământul uitării, regia și coregrafia Andreea Tănăsescu, Centrul Național al Dansului, București

2. Funcționarii după A. P. Cehov, regia Alexandru Mâzgăreanu, Teatrul Metropolis, București

DEZBATERI, CONFERINȚE, ÎNTÂLNIRI

1. Lee Breuer, fondator Mabou Mines, USA – conferință și prezentare video
2. Michal Kobialka – conferință și proiecții spectacole semnate Kantor
3. Conferințe creatori români
4. Dezbatere – Starea teatrului românesc (la ediția 20)

LANSĂRI DE CARTE

Editura UNITEXT – Colecția FNT:
1. 50 key Theatre Directors (editori Maria Şevţova si Shomit Mitter, Routledge, 2005)
– traducere Anca Ioniță și Cristina Modreanu
2. Against Interpretation and other Essays de Susan Sontag, Picador, USA –
traducere Ioana Ieronim
3. Kantor de Michal Kobialka – traducere Cipriana Petre; în colaborare cu Catedra de
Teatru a Universității „Babes Bolyai” din Cluj-Napoca

FILME, NOAPTE, TEATRU = FNT

DANCE SHOWCASE

Eveniment produs de UNITER

Roșu de Bookfest

Comunicat Ambasada Irlandei

Irish Embassy Award for an Emerging Romanian Playwright

Vă anunţăm că a fost înfiinţat "Irish Embassy Award for an Emerging Romanian Playwright". Premiul este atribuit unui autor pentru textul care a avut o montare profesionistă pe o scenă din România. Adaptările pentru radio, tv şi film nu pot fi luate în considerare.

Nu există un proces formal de înregistrare, dar suntem bucuroşi să primim informaţii despre piese noi imediat ce sunt produse. Pentru acest an, vom lua în considerare informaţiile primite până la 1 septembrie 2010, iar premiul va fi decernat în luna noiembrie a acestui an.

Premiul constă în: o sumă în bani (1000 EUR), o traducere profesionistă în limba engleză (în colaborare cu un autor irlandez), un spectacol lectură la Abbey Theatre, Teatrul Naţional Irlandez.

Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultaţi website-ul www.irishembassyaward.ro (în limba engleză).

Gala Absolvenţilor

La sfârşit de mai şi început de iunie, s-a desfăşurat la Teatrul Metropolis Gala Absolvenţilor U. N. A. T. C. „I. L. Caragiale” din Bucureşti, cu trei spectacole Cehov: Zvăpăiata, Nebunul şi călugărul şi Funcţionarii, aparţinând programului „Stagiarii”, un parteneriat între Teatrul Metropolis şi U. N. A. T. C., care valorizează masteranzi din anul II de regie de teatru (de la clasa profesorului Alexa Visarion), de scenografie şi coregrafie de teatru, dar şi din anul I de design de lumină şi sunet în artele spectacolului.

Zvăpăiata. Foto: Maria Ştefănescu

Zvăpăiata, un colaj dramatizat după patru nuvele, Zvăpăiata, Despre femei, Mototoala şi Şampania, apoi, Nebunul şi călugărul, scenariu tradus şi dramatizat de Maşa Dinescu după nuvela Călugărul negru, şi Funcţionarii sau Câteva însemnări disperate ale unor funcţionari necăjiţi dintr-un birou aflat la subsolul unei clădiri dărăpănate, în traducerea Maşei Dinescu şi dramatizarea lui Alexandru Măzgăreanu, sunt spectacole bine lucrate, cu viziuni regizorale proaspete şi inventive, semnate de Elena Morar, Andrei Narcis Grosu şi Alexandru Măzgăreanu.

Nebunul şi călugărul. Foto: Maria Ştefănescu

Alături de nume consacrate din distribuţii, joacă tineri talentaţi ca Ana Covalciuc, Monica Săndulescu, Corina Moise, Şerban Gomoi şi Ionuţ Vişan ş. a., unii dintre ei prezenţi şi în spectacole de repertoriu ale teatrelor profesioniste.

Funcţionarii. Foto: Maria Ştefănescu

Se remarcă, în cele trei spectacole de la Metropolis, atmosfera cehoviană, compusă cu grijă pentru detaliul semnificativ, dăruirea interpretării actoriceşti, jocul tăcerilor, toate acestea conducând la ideea că şcoala de teatru de la Bucureşti îşi are pretenţiile ei.

Pagini de altădată

Aniversarea actorilor români de prestigiu, care împlinesc un număr rotund de ani de viaţă sau / şi de carieră este lăudabilă, mai ales dacă este făcută în condiţii onorabile pentru cel în cauză.

După ce a fost sărbătorit chiar de ziua lui (26 februarie 2010), la împlinirea a 70 de ani de viaţă şi 50 de carieră artistică la Teatrul Nottara (al cărui actor este din 1968) prin spectacolul Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, Alexandru Repan mai beneficiază de o sărbătorire recentă (22 mai 2010) şi la Metropolis, în cadrul unui spectacol eveniment, Pagini din Craii de Curtea Veche, adaptare după Mateiu Caragiale.

foto: Maria Ştefănescu

Preferinţă mai veche a actorului, textul matein (montat şi în 1978 la Nottara), a prins expresie într-un recital de mare clasă, care oricând ar putea servi drept lecţie de arta rostirii. Spectacolul de la Metropolis are culoare de epocă, accentuată de muzica inspirată a lui George Marcu, interpretată live la violoncel de Ella Bokor. Adaptarea păstrează savoarea operei, mai ales prin păstrarea lexicului original, pigmentat cu arhaisme grele, şi se adresează unui public avizat.

foto: Maria Ştefănescu

Absolvent al Facultăţii de Istorie şi al Institutului de Teatru, Alexandru Repan a încarnat peste 70 de roluri în teatru şi peste 30 în film. În prezent, joacă la Nottara (în afară de spectacolul pomenit mai sus) în Blues, Aniversare şi Vizitatorul, la Metropolis în Hamlet și la Teatrul Mic în Colonia îngerilor.

Recitalul Pagini din Craii de Curtea Veche face parte dintr-un proiect, coordonat de Raluca Moisan, ce-şi propune o serie de recitaluri cu nume importante de actori români.

Vişina strivită în tăcere

Imaginea unei vişine strivite, descrisă de Cehov în jurnalul său, este preluată de Felix Alexa şi de scenografa Diana Ruxandra Ion pentru un spectacol aşezat de la început sub pecetea modernităţii, care vorbeşte despre suflete strivite de frustrări, neputinţe, suferinţe mai vechi sau mai recente şi despre tăceri ce nu au puterea de a se converti în cuvinte. Lopahin nu o cere în căsătorie pe Varia, deşi există momente prielnice nenumărate, Liubov Andreevna nu insistă, deşi acest lucru i-ar fi salvat livada, poate, Gaev nu duce la capăt nimic din ce-şi propune, Trofimov este un idealist fără un ban în buzunar, dar care nu poate da glas sentimentelor, Firs nu face nimic pentru a nu rămâne uitat la moşie. Sunt acţiuni frânte pe drum, de ale căror capete atârnă semnificaţii grele, înecate în tăcere.

foto: Mihaela Marin

Regizorul scurtează puţin textul, respectă vârstele personajelor, alege o distribuţie foarte bună (alături de nume impuse, sunt pe scenă şi doi studenţi), lasă libertate actorilor, accentuează dihotomia fizic / metafizic, sincronizează ritmul cu aşteptările spectatorului de azi şi obţine un spectacol clar, profund şi atractiv.

Liubov Andreevna Ranevskaia (Maia Morgenstern, autentică şi distinsă), o femeie sensibilă şi senzuală, ajunge pradă unei nedeterminări metafizice ce-i inhibă orice decizie legată de livadă. Regresiunea ei spre trecut (copilărie sau zilele de tânără mamă) şi toate celelalte acţiuni sunt întreţinute mai ales de fratele ei, Leonid Andreevici Gaev (Şerban Ionescu), un bărbat indecis ce apelează la soluţii ineficiente de salvare a livezii. Varia (Irina Movilă, originală) pare cea mai realistă din familie, dar voinţa şi chiar dorinţa ei de a se căsători cu îmbogăţitul Ermolai Alexeevici Lopahin (Marius Manole) se izbesc de lipsa de curaj a acestuia, care-i oferă nuci în locul cererii în căsătorie. Ania (Ioana Anastasia Anton, foarte persuasivă), în contrast cu sora ei, este şi ea o idealistă, ce se îndrăgosteşte de studentul sărac, Trofimov (Conrad Mihai Mericoffer, student şi în realitate, aflat la primul rol pe scena TNB, interpretat foarte corect). Duniaşa (Ileana Olteanu, fermecătoare) este slujnica de epocă, îndrăgostită de tânărul lacheu, Iaşa (Răzvan Oprea, cu un rol reuşit), care o abandonează, lăsându-i-o lui Epihodov (Mihai Calotă, expresiv). Prin peisaj, se învârte şi moşierul Pişcik (Marius Rizea, de tot hazul). Guvernanta Charlotta (Ana Ciontea, convingătoare), o fiinţă aparent indiferentă, şi bătrânul servitor Firs (Mircea Albulescu, excelent), loial până la final, sunt roluri semnificative şi cumva antagonice: prima poate pleca oriunde, fără s-o lege nimic de livadă, al doilea rămâne ataşat de livadă, până la prăbuşirea odată cu aceasta.

foto: Mihaela Marin

Soluţia unui decor cu 144 de borcane de compot de vişine (câteva, reale, pe care personajele le mănâncă sau le strivesc sângeriu), expuse în lumină albă (lighting design Felix Alexa), coborâte în final de pe rafturi, are o deosebită forţă de sugestie: o livadă conservată de o lume conservatoare e sortită pieirii. Prestigiul cultural (livada era trecută şi în Dicţionarul Enciclopedic) şi cel material de altădată nu mai înseamnă nimic pentru tânărul Lopahin. Chiar dacă citeşte Shakespeare fără să înţeleagă ceva (un ţăran care cunoştea literele era în epoca lui Cehov o raritate; astăzi, momentul scenic capătă o altă semnificaţie: deşi toată lumea cunoaşte literele, puţini oameni mai practică lectura), după cum mărturiseşte, mintea lui e setată după legile parvenitismului, care în cazul livezii trebuie să aplice un program de afaceri. O cumpără foarte scump la licitaţie, ca pe un trofeu (râvnit, într-un fel, de generaţiile din care provine), pe care însă imediat pune securea, pentru a putea construi pe locul eliberat case de vacanţă. Foarte mândru de vesta albă şi cizmele negre (în text, erau pantofi galbeni), deci de noul său statut de proprietar pe un loc pe care neam de neamul lui a trudit în robie, Lopahin e sufletist şi ambiţios în proiectul cel mai recent: livada ce se va transforma într-o suprafaţă construită. Iar Marius Manole face un excelent rol de compoziţie, actual, credibil, modern.

Muzicalitatea interioară a piesei este completată de muzica lui Alexander Bălănescu, inspirată, pe care personajele ajung să danseze, să plângă, să trăiască scene dramatice, când nu înţeleg că timpul nu mai are răbdare (emoţionantă scena cu jucăriile de la început sau cea de rămas bun din final, dar şi altele).

Spectacolul Livada de vişini de la TNB (premiera în aprilie, 2010), regizat de Felix Alexa, poate fi înscris fără ezitare în seria unor montări de succes, realizate de-a lungul vremii de regizori de prestigiu, ca Lucian Pintilie, Giorgio Strehler, Gheorghe Harag, Otomar Krejca, Andrei Şerban, Vlad Mugur.

Roșu de iunie