Horaţiu Mălăele, în tot mai frecventa calitate de regizor, experimentează, de data aceasta, romantismul lui Büchner la Teatrul de Comedie, pe textul Leonce şi Lena, printr-o adaptare scenică vioaie, cu inserturi realiste. Spectacolul, prezentat în Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu din 2009 şi situat printre cele mai vizionate spectacole din Festivalul Internaţional de Teatru Clasic de la Arad (tot din 2009), aduce în prim plan actori foarte tineri (se ştie că promovarea acestora este o constantă a Teatrului de Comedie), ce propun interpretări pline de farmec şi de prospeţime.
Este vorba mai ales de Crina Semciuc (Lena) şi Lari Giorgescu (Leonce), absolvenţi ai U. N. A. T. C. în 2008. În plus, Crina Semciuc, cu rolul ei ca o bijuterie lucrată cu mare fineţe, ce cucereşte imediat, a câştigat şi un premiu UNITER pentru cel mai bun debut (2009).
Foto: Corina Constantinescu
O prinţesă fuge de alesul părinţilor care se va dovedi şi alesul inimii (doar o coincidenţă romantică, între altele din piesă), este ameţită de primul sărut până la pierderea graiului omenesc, inventând pe loc un alt limbaj verbal şi nonverbal. Este punctul de vârf al rolului ei.
Un prinţ suferind de plictisul de la curte, cu un discurs moralizator, alintat de o oarecare Rosetta (Meda Victor), fuge şi el de căsătorie şi devine, în interpretarea lui Lari Giorgescu, un personaj carismatic, înzestrat cu umor şi fantezie. Scena căsătoriei, după ce au colindat mări şi ţări, foloseşte păpuşi ce-şi devoalează identitatea după acordul regelui Peter (Gheorghe Dănilă, cu un rol convingător, de mare haz), secondat tot timpul de un maestru de ceremonii depeizat şi simpatic (Şerban Georgevici).
Foto: Corina Constantinescu
Guvernanta (Dorina Chiriac) şi Valerio (Bogdan Cotleţ), personaje convenţionale, ce-şi însoţesc stăpânii peste tot, sunt scuturate de schematism, caricaturizate convingător şi conduse în zona comicului colocvial. Rolurile de coloratură (jucate de Alylin Cadîr, Ilinca Manolache, Silviu Bertalan, Dan Rădulescu, Andrei Runcanu, Alexandru Suciu) cresc cota de veselie a piesei.
Coregrafia lui Răzvan Mazilu stăpâneşte spaţiul scenic, are stil şi eleganţă, este completată armonic de costume şi măşti expresive (Georgiana Savuţa), totul desfăşurându-se în decorul minimalist din lemn al lui Vladimir Turturică, pe muzica originală a lui Călin Grigoriu.
Spectacolul are bogăţie stilistică, reuşind să îmbine armonios elemente expresioniste, romantice, clasice, realiste cu cele de teatru de păpuşi sau din commedia dell’arte, într-un tot coerent, modern, antrenant.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu