Florian Zeller şi prima sa piesă

Florian Zeller este un tânăr dramaturg şi romancier francez, născut în 1979, la Paris. Este profesor de literatură la Institutul de Studii Politice din Paris şi colaborator la revistele „Paris Mach” şi „Vogue”. A câştigat patru premii literare importante: trei pentru romane şi unul pentru teatru (Jeune Théâtre al Academiei Franceze, în 2007). Textele sale au fost traduse în mai multe limbi, iar piesa L’Autre a fost jucată în şase ţări.

Montarea românească a acestui text a pornit dintr-o ciocnire pe stradă între autor şi regizoarea Carmen Veştemeanu şi se înscrie într-un program de promovare a dramaturgiei contemporane, iniţiat în 2007, de Teatrul Metropolis.

Florian Zeller, o prezenţă intelectuală şi umană de un puternic impact, crede că:
„Teatrul este prin definiţie mărturia unei epoci prin limbajul folosit (vorbire, mişcare, decor); în acelaşi timp, teatrul este singura artă care subzistă încă din Antichitate până azi. Evoluţia tehnică mă determină să cred în dispariţia cărţii, a filmului. În Franţa, există o adevărată îngrijorare faţă de acest fenomen. Teatrul însă este singura artă neatinsă de această ameninţare pentru că oamenii au avut întotdeauna şi vor avea o nevoie vitală de a împărtăşi experienţa unui grup, de a vedea fragmente de viaţă reprezentate şi de aici rezistenţa lui în timp.

Nu cred că teatrul poate da un răspuns la o idee. Singurul lucru care mă interesează este de a pune întrebări. Teatrul care explică totul publicului (politic, ideologic, social etc.) mă plictiseşte de moarte.

Practic, aici, la Bucureşti, astă-seară, am redescoperit spectacolul L’Autre. Regizoarea a tăiat bucăţi de text, le-a lipit în altă parte, le-a amestecat între ele... de fapt, a luat textul ca pe un material de cercetare şi a lucrat asupra lui, în funcţie de ceea ce căuta. Este prima mea piesă, eram foarte tânăr (25 de ani) când am scris-o; acest text este mai curând o descoperire a adevăratului act teatral. Mecanismul de a explora m-a interesat mult. Pot doar să spun că textul meu a rezonat altfel aici; m-a emoţionat generozitatea actorilor pe scenă.”