”Viaţa pe un peron”

la Teatrul Naţional Radiofonic

Spectacol din fluxul „Dramaturgi Români Contemporani“, Viaţa pe un peron, cu un scenariu de Carol Erdös după romanul omonim al lui Octavian Paler, este o realizare de excepţie a regizorului Gavriil Pinte, prezenţă online a lunii august.

Scenariul redă tensiunea romanului din perioada de apariţie a acestuia şi un dramatism frust se instalează în spectacol încă de la început.

Situată, ca şi romanul, între onirism şi realitate, piesa acoperă două dimensiuni de comprehensiune: una socială, care primează, cu un clar mesaj politic camuflat sub parabolă, şi una metafizică.

Prima, cu o polisemie culturală greu de epuizat (Camil Petrescu şi conceptul de dreptate socială, Ionesco şi rinocerizarea, Cervantes şi donquijote-ismul în varianta omului nou, Kant şi conceptul de pace eternă etc.), se alcătuieşte din puncte ce ajung să realizeze progresiv o frescă : diverse parole („mâine va fi timp frumos“), ţipătul (absenţa logicii generează absurdul), întunericul (spargerea becurilor), frica şi alte elemente ce compun în cheie filosofică atmosfera comunistă a anilor ’80, pe un peron dintr-o gară uitată de lume, România.

Dimensiunea metafizică se construieşte cu ironie, mai mult în oniric şi vizează conceptul de singurătate a fiinţei. Se vorbeşte aici de omul claustrat în capcana propriei minţi, ajuns pe un peron oarecare, viaţa fiind văzută ca o cotinuă aşteptare, o călătorie, poate o fugă.

Potrivit romanului, două personaje, profesorul şi Eleonora, îşi fac veacul într-un decor izolat de lume : o gară „pustie ca o grotă“, având „clădirea, cu pereţii gălbui, scorojiţi de ploi şi de soare“, cu păienjeni în sala de aşteptare, cu vântul care „suflă dinspre pădure spre mlaştină“, cu un peron prăfuit, fără situare în timp (care „a încetat aici să curgă normal“) şi spaţiu (trenurile „în acel drum al lor de nicăieri spre nicăieri“).

Scenariul mizează pe cele două planuri, cel al confesiunii şi cel al dialogurilor, interferenţa lor generând teatralitate şi sugestia unei coregrafii, în beneficiul spectacolului.

Distribuţia încarnează convingător personaje analitice, de mare profunzime, aflate la vârsta întrebărilor mature, cu o bogăţie ofertantă de nuanţe: Carol Erdös, Felicia Pinte, Zoltan Octavian Butuc, Gavriil Pinte.

Proiectul, coordonat de Magda Duţu, se remarcă prin reuşita scenariului, abilitatea regizorală şi prestaţiile actoriceşti, toate acestea contribuind la excelenţa unui spectacol ce merită ascultat.