Ultima conferinţă a Festivalului Naţional de Teatru, Poezie, aventură, revoluţie, management, susţinută de Ion Caramitru la Fundaţia Löwendal, a făcut referire la cele patru domenii considerate de autor esenţiale pentru biografia sa. Dintre toate, conferenţiarul a ales să vorbească cel mai mult despre poezie, o dragoste veche şi incitantă prin „semnificaţiile adânci ale metaforei”.
Publicul a fost invitat să urmărească traseul poeziei, în mai mulţi paşi, de la descoperirea ei şi lectura tăcută, până la memorare („s-o apropii şi s-o fac a mea”) şi recitarea pe scenă, până când deci poezia devine spectacol. Eminescu este, în viziunea lui Ion Caramitru, un poet de o masculinitate violentă, împotriva clişeelor exagerat romantice. Puţină lume ştie că fostul ministru al Culturii a înfiinţat Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu” şi că a fost primul traducător al lui Marin Sorescu în engleză.
Aventura se referă la plecarea din TNB, imediat după debut, la Teatrul „Bulandra”, unde şi-a croit un destin artistic, pornind de la roluri mici, fără nume. Afectivitatea actualului director al TNB pentru teatrul care l-a învăţat realismul artei actorului se manifestă şi acum.
Discursul din Camera Comunelor de la Londra, susţinut în 1992, prezentat astăzi, a căpătat noi sensuri referitoare la Revoluţia din 1989. Referinţa la anul 1601, când la Londra se juca în premieră mondială Hamlet, iar la noi Mihai Viteazu unifica Ţările Române, a constituit un punct esenţial în expunere.
În final, Ion Caramitru a prezentat pe scurt câteva din activităţile sale de manager.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu