Teatrul Metropolis reia reprezentaţiile

După numai o lună de pauză, Teatrul Metropolis reia reprezentaţiile cu spectacolul Cum m-am lăsat, după un roman de Hannes Stein, în regia lui Bogdan Muntean, cu Anca Sigartău şi 1-Q SAPRO în distribuţie.

Spectacolul se va juca în cadrul proiectului CARTIER DE VARĂ, TEATRU ITINERANT METROPOLIS în PARCUL MOGHIOROŞ din cartierul Drumul Taberei, pe 4 şi 5 septembrie.

Gala Tânărului Actor, HOP 2010

Ediţia a XIII – a

Mangalia, 1 - 4 septembrie

În perioada 1 – 4 septembrie 2010 va avea loc la Mangalia, în spaţiile Casei de Cultură din localitate, ediţia a XIII-a a Galei Tânărului Actor, HOP.

Numărul celor care se înscriu în concurs creşte an de an, ajungându-se în anul 2010 la un număr de 67 concurenţi înscrişi la preselecţia pentru Gala Tânărului şi 25 de spectacole la secţiunea grup (mai mult de 135 de persoane participante). Au fost selectaţi 24 de tineri artişti la individual şi 5 grupuri care se vor prezenta în concurs la Mangalia.

În acest sens, Gala îşi onorează statutul de bursă de lansare pentru tinerii actori; astfel se explică şi numărul mare de înscrieri, numărul mare de concurenţi şi o dovedesc mulţi dintre câştigătorii ediţiilor anterioare ale Galelor Hop, acum personalităţi artistice şi prezenţe importante pentru teatrul şi filmul din România.

În acest an, Gala Tânărului Actor HOP şi-a consolidat parteneriatul cu Televiziunea Română, co-producătorul evenimentului, aşa încât cele două etape de desfăşurare ale Galei – cea de înscrieri şi preselecţie, care are loc în Bucureşti, precum şi concursul propriu-zis de la Mangalia, vor fi urmate de o a treia etapă – realizarea unui spectacol de televiziune, avându-i în distribuţie pe câştigătorii acestei ediţii a Galei HOP.

Şi în acest an la Mangalia vor fi prezenţi artişti, directori de teatre, critici de teatru, jurnalişti, care pe parcursul celor patru zile de festival, au posibilitatea să urmărească, să analizeze, să dezbată, să aleagă dintre tinerele prezenţe artistice din concurs, să urmărească spectacololul Adei Milea şi, mai ales, să se constituie într-o comunitate.

”Viaţa pe un peron”

la Teatrul Naţional Radiofonic

Spectacol din fluxul „Dramaturgi Români Contemporani“, Viaţa pe un peron, cu un scenariu de Carol Erdös după romanul omonim al lui Octavian Paler, este o realizare de excepţie a regizorului Gavriil Pinte, prezenţă online a lunii august.

Scenariul redă tensiunea romanului din perioada de apariţie a acestuia şi un dramatism frust se instalează în spectacol încă de la început.

Situată, ca şi romanul, între onirism şi realitate, piesa acoperă două dimensiuni de comprehensiune: una socială, care primează, cu un clar mesaj politic camuflat sub parabolă, şi una metafizică.

Prima, cu o polisemie culturală greu de epuizat (Camil Petrescu şi conceptul de dreptate socială, Ionesco şi rinocerizarea, Cervantes şi donquijote-ismul în varianta omului nou, Kant şi conceptul de pace eternă etc.), se alcătuieşte din puncte ce ajung să realizeze progresiv o frescă : diverse parole („mâine va fi timp frumos“), ţipătul (absenţa logicii generează absurdul), întunericul (spargerea becurilor), frica şi alte elemente ce compun în cheie filosofică atmosfera comunistă a anilor ’80, pe un peron dintr-o gară uitată de lume, România.

Dimensiunea metafizică se construieşte cu ironie, mai mult în oniric şi vizează conceptul de singurătate a fiinţei. Se vorbeşte aici de omul claustrat în capcana propriei minţi, ajuns pe un peron oarecare, viaţa fiind văzută ca o cotinuă aşteptare, o călătorie, poate o fugă.

Potrivit romanului, două personaje, profesorul şi Eleonora, îşi fac veacul într-un decor izolat de lume : o gară „pustie ca o grotă“, având „clădirea, cu pereţii gălbui, scorojiţi de ploi şi de soare“, cu păienjeni în sala de aşteptare, cu vântul care „suflă dinspre pădure spre mlaştină“, cu un peron prăfuit, fără situare în timp (care „a încetat aici să curgă normal“) şi spaţiu (trenurile „în acel drum al lor de nicăieri spre nicăieri“).

Scenariul mizează pe cele două planuri, cel al confesiunii şi cel al dialogurilor, interferenţa lor generând teatralitate şi sugestia unei coregrafii, în beneficiul spectacolului.

Distribuţia încarnează convingător personaje analitice, de mare profunzime, aflate la vârsta întrebărilor mature, cu o bogăţie ofertantă de nuanţe: Carol Erdös, Felicia Pinte, Zoltan Octavian Butuc, Gavriil Pinte.

Proiectul, coordonat de Magda Duţu, se remarcă prin reuşita scenariului, abilitatea regizorală şi prestaţiile actoriceşti, toate acestea contribuind la excelenţa unui spectacol ce merită ascultat.

Comunicat 6 Biroul de Presă FNT

Producţie internaţională marca Purcărete la FNT 2010

Festivalul Naţional de Teatru va prezenta la cea de a 20-a ediţie cel mai nou spectacol semnat de regizorul Silviu Purcărete, Regele moare de Eugène Ionesco, o coproducție internațională. Spectacolul va avea premiera pe 15 septembrie, în cadrul Festivalului Ex Ponto din Slovenia şi va fi prezentat apoi în cadrul FNT înainte de a susţine turnee în Franţa, Italia, Muntenegru, Macedonia şi Croaţia. Cu această nouă producție se va inaugura în ianuarie 2011 noua clădire a Teatrului Esch din Luxemburg.

Personalitate marcantă a teatrului european, Silviu Purcărete alege să monteze în 2010 Regele moare de Eugène Ionesco alături de o echipă internaţională, după ce în 2007 s-a confruntat cu succes cu piesa Macbett a aceluiaşi autor, la Royal Shakespeare Company. Coproducţia internaţională este aşadar pentru Purcărete un prilej de a se reîntâlni cu Ionesco, dar şi cu compozitorul Vasile Şirli, colaborator apropiat al regizorului, şi cu artişti din Franţa, Slovenia şi Luxemburg.

”Silviu Purcărete atacă această piesă care până de curând mi se părea că-i este complet străină, iar eu încerc să-i înțeleg motivele. De ce o face acum? Simplă întâmplare? Decizie arbitrară? Înțeleg, după ce am văzut și revăzut Faust-ul lui, operă summum, că aici debuteză un nou ciclu, care s-ar putea numi regizorul și moartea. Regele moare se înscrie, pentru Purcărete, regizorul, în filiația goethiană. El, epicureanul, sedus până acum de Rabelais, începe să se distanțeze de acesta pentru a-și pune întrebări tocmai despre cea mai bună cale de a pleca, despre ce implică această plecare și despre ce păstrează ea din punct de vedere al ”teatralității”. El, care a pus în scenă Faust ca operă testamentară în care destinul protagonistului și acela al teatrului se confundă cu o strălucire aparte, abordează acum Regele moare, piesă în care Ionesco, pe un fond de teamă exacerbată, pune în mișcare toate mijloacele teatrale fără nici cea mai mică economie. Fără îndoială, tocmai asta îl atrage pe Purcărete care, montând Regele moare, dorește să se confrunte cu moartea pe fondul încrederii acordate teatrului... iată ce mi se pare că face legătura între marele proiect faustian deja împlinit și cel ionescian, care urmează”, spune eseistul George Banu vorbind despre alegerea regizorului.

Spectacolul Regele moare este produs de către compania pariziană Les Arts et Mouvant - Cie à l’endroit des mondes allant vers, căreia i s-au alăturat, în calitate de co-producători, Ex-Ponto Festival Kulturno Drustvo B-51 (Slovenia), Théâtre d’Esch (Luxemburg), National Drama Theater Ljubljana (Slovenia), International Festival Theater MOT (Macedonia), Scène Nationale de Bayonne Sud-Aquitain (Franţa). Producţia a primit sprijin financiar din partea mai multor organizaţii precum: Culturesfrance, Ministerul Culturii Republicii Slovene, Primăria Liubliana, Institutul Francez Charles Nodier, Institutul Cultural Român prin programul Cantemir, Ambasada Franţei în România, Institutul Francez din Bucureşti, UNITER şi BRD - Groupe Société Générale, principalul partener al reprezentaţiilor de la Bucureşti.

Profitând de prezenţa lui Silviu Purcărete la Bucureşti, organizatorii l-au invitat şi la o întâlnire cu publicul. Astfel, regizorul este prezent în noiembrie şi în cadrul modulului Dezbateri, Conferinţe, Întâlniri, la UNATC, unde va avea un dialog cu teoreticianul Octavian Saiu, pornind de la spectacolul Fedra după Racine şi Euripide, unul dintre succesele Teatrului Naţional din Craiova din 1994.

Comunicat Teatrul Valah din Giurgiu

Un Concurs inedit în România, intitulat „Dramaturgie în doi“,

pentru piese cu două personaje,

lansat în premieră absolută de Teatrul Valah din Giurgiu

Sunt aşteptate pentru Concurs texte inedite (care nu au mai fost publicate sau montate pe scenă, la teatrul de televiziune sau radiofonic), tehnoredactate cu diacritice. Manuscrisele vor avea menţionat titlul, dar nu şi autorul. Câte 3 (trei) exemplare din fiecare piesă cu două personaje vor fi trimise într-un plic format A4 împreună cu un plic mai mic, sigilat, ce va avea scris în exterior titlul piesei, iar în interior datele de identificare ale autorului.

Adresa: Teatrul Valah, str. Mircea cel Bătrân nr. 1, Giurgiu. Cod poştal: 080033.

Data limită de primire a manuscriselor este 15 octombrie 2010. După care un Juriu alcătuit din profesioniști (un actor, un regizor, un critic și un dramaturg) va selecta piesele sosite la Teatrul de la Dunăre, printre care sperăm să se găsească şi unele ale dramaturgilor români de peste hotare, dar şi ale unor autori giurgiuveni.

Se vor acorda şi premii:

Premiul I- 1.500 lei;
Premiul II- 1.000 lei;
Premiul III- 500 lei.

Dincolo de sumele simbolice, într-o perioadă de criză profundă, laureaţii se vor bucura de a fi prezentaţi în cadrul „Festivalului Teatrelor din Oraşele Dunărene” (15-19 noiembrie 2010), de la Giurgiu. Iar câştigătorul Concursului „Dramaturgie în doi” îşi va vedea montată piesa, în stagiunea următoare, pe scena teatrului care lansează acest concurs unic.

Comunicat 3 Teatrul de Cameră din Arad

Cel mai nou spectacol

al Teatrului de Cameră Arad Aradi Kamaraszinhaz
se va juca la Baza Tetrală din Zsambek

Teatrul de Cameră Arad Aradi Kamaraszinhaz va juca astăzi, 18 august, la Baza Teatrală din Zsambek, Ungaria spectacolul Cameristele de Jean Genet în regia lui Radu Dinulescu.

Cameristele este o coproducţie internaţională maghiaro-româno-belgiană, fiind totodată cel mai nou spectacol al Teatrului de Cameră Arad Aradi Kamaraszinhaz. Producţia reuneşte actori prestigioşi precum Váta Lóránd, membru al Teatrului Maghiar de Stat Cluj Napoca şi onorat de curând cu premiul „Jászai” şi Harsányi Attila, membru al Teatrului de Cameră Arad Aradi Kamaraszinhaz, al Teatrului Naţional din Miskolc şi al Grupului Hetek Csoportja. Rolul Madame din spectacol va fi interpretat de actorul coregraf Lóránt András.

Regizorul Radu Dinulescu a mărturisit că a ales să monteze acest text de Jean Genet din mai multe motive. „Mi s-au propus spre montare mai multe texte şi am ales Cameristele pentru că îmi place foarte mult această piesă. Este una dintre cele mai montate piese, char eu am mai pus-o în scenă acum 20 de ani la Beit Ţvi, în Tel Aviv”, a declarat Radu Dinulescu. Regizorul a mai spus că actuala montare este una extrem de originală. Cele trei personaje vor fi interpretate de actori bărbaţi, spectacolul beneficiind de multe efecte speciale specifice cinematografiei. De menţionat că instalaţia video a fost realizată de belgianul Armand Richelet.

La Zsambek, spectacolul Cameristele se va juca în premieră. După această primă reprezentaţie din 18 august, spectatorii din Zsambek şi Budapesta vor putea vedea spectacolul şi în zilele de 19, 20 şi 21 august.

Publicul din Arad va avea ocazia să vadă Cameristele în cadrul stagiunii 2010-2011 a Teatrului de Cameră Arad Aradi Kamaraszinhaz, stagiune care va începe în această toamnă. Pe lângă compania arădeană, la realizarea acestei producţii a mai contribuit şi Baza Teatrală din Zsambek.

Comunicat Bucharest Biennale 5

BUCHAREST BIENNALE

APPOINTS ANNE BARLOW AS CURATOR

FOR 2012 EDITION

August 3rd, 2010 - The 5th BUCHAREST BIENNALE (Bucharest International Biennial for Contemporary Art), generated by PAVILION - journal for politics & culture - is set for 25 May - 22 July 2012, under the curatorship of Anne Barlow (UK/USA).

Anne Barlow, the Curator of BUCHAREST BIENNALE 5, will hold a press conference on the 21st of September 2010, at Art in General (79 Walker Street), New York, USA, at 6.00 PM.

Bucharest Biennale is interested in the link between creative practice and social development, and correspondences between local and global contexts. Now in its fifth year, the Biennale is building a strong partnership between Bucharest—in itself, a symbol of how the political can be reflected in every aspect of life—and Western Europe. The Biennale connects to a universal problem that transcends specific geographical or historical contexts, that of “resistance” in daily life. The Biennale is a structure that is able to transform the city itself into a site of ongoing activity, as well a field of action.

Fundamentally, European culture has been the result of exchange, sometimes peaceful, other times violent, that has taken place between neighbouring societies and different social groups within a given state. These horizontal and vertical forms of cultural exchange occurred in many different manners: through imitation, assimilation, dissimulation, appropriation, through either mutual understanding or hegemonic dominance. The Biennale aims to operate in a way that demonstrates sensitivity and competence in dealing with the "others" as the "alter" from different cultural backgrounds. With BB4 being covered by more than 120 publications and seen by 58,000 visitors, the Biennale is now regarded as one of the most vital biennials in Europe. By appointing a European-American curator Bucharest Biennale will provide a link the between two cultures in a different way.

Anne Barlow (born in Glasgow, Scotland), the appointed Curator of BB5, is Executive Director of Art in General, New York. After receiving an M. A. in the History of Art at the University of Glasgow, Scotland, Barlow acted as Curator of the Scottish Arts Council Collection of contemporary art (1989-1994) and Curator of Contemporary Art and Design at Glasgow Museums (1994-1999), where she managed a temporary exhibitions program, contemporary art and design collection, artists’ residencies, and new commissions. From 1999-2006, she was Curator of Education and Media Programs at the New Museum, New York, where she oversaw the scope of the museum’s educational and public programs; initiated and developed Museum as Hub, a global network initiative that connected the museum with international contemporary art partners in Cairo, Eindhoven, Mexico City and Seoul; organized inter-disciplinary roundtables with leaders in the fields of the visual arts, architecture, and design; and curated numerous exhibitions and performances. Independently, she also collaborated on the exhibition Copy It, Steal It, Share it at Borusan Art Gallery, Istanbul (2003), and guest-curated film and media projects for Threshold Artspace, Perth, Scotland (2007). Barlow has published for organizations including Liverpool University Press/Tate Gallery Liverpool; the Henry Moore Institute, Leeds, United Kingdom; the Edith Russ House for Media Art, Oldenburg; the New Museum, New York; and Art in General. She was also a lecturer/ guest critic for organizations including the Royal College of Art, London; Centre for Contemporary Art, Warsaw; MUMOK, Vienna; New York University; The Cooper Union for the Advancement of Science and Art, New York; and Tate Modern, London.

The Assistant Curator to Anne Barlow will be Romanian Simina Neagu (b. 1988). Since 2009 Neagu has been working as Assistant Director at Pavilion UniCredit center for contemporary art and culture, and the Pavilion journal for politics and culture and Bucharest Biennale. She studied art history, curating ,and art criticism at University of Bucharest and University of Arts, London. She collaborated with institutions such as the Romanian National Museum of Art, the Centre for Visual Introspection and Swedish Travelling Exhibitions. She is a regular contributor to the online platform sfere.ro, and is currently writing her thesis on Eastern European neo-avantgarde and preparing "Caution! Institutional Space!" exhibition.

The co-directors of Bucharest Biennale are Răzvan Ion & Eugen Rădescu.
The BB5 press conference is possible with the support of the Romanian Cultural Institute, New York and Art in General, New York.
Bucharest Biennale is generated by Pavilion - journal for politics and culture.
The new website of Bucharest Biennale 5 is under construction and will be up in September 2010.

Comunicat 5 Biroul de Presă FNT

Michal Kobialka – despre Tadeusz Kantor la FNT 2010

Cercetător neobosit al operei lui Tadeusz Kantor, Michal Kobialka a susţinut de-a lugul timpului numeroase conferinţe având ca subiect teatrul şi scrierile marelui regizor polonez. Prezența lui în seria de Dezbateri, Conferinţe, Întâlniri, în care au mai conferențiat Richard Foreman, Richard Schechner, Hans-Thies Lehmann, Aleks Sierz, este de natură să completeze tabloul teatral al ultimei jumătăți de secol, pe care FNT a încercat să-l contureze în ultimele trei ediții.

Kobialka este cunoscut ca primul traducător în engleză al scrierilor lui Kantor, căruia i-a dedicat o serie de studii. Prelegerea de la Bucureşti este o ocazie de a parcurge, alături de un cunoscător, traseul artistului polonez, dar şi de a urmări secvenţe reprezentative din spectacolele sale, grație proiecțiilor puse la dispoziție prin amabilitatea Dorotei Krakowska și a Kantor Estate, cu sprijinul Institutului Polonez din București.

Pentru a întregi portretul acestei mari personalităţi a teatrului european, FNT lansează în colaborare cu Catedra de Teatru a Universităţii „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca volumul Kantor de Michal Kobialka, în traducerea Ciprianei Petre, publicat de Editura Casa Cărții de Știință în Colecția FNT.

Profesor la Universitatea din Minnesota, Departamentul de Artă Teatrală şi Dans, invitat frecvent al multor departamente prestigioase de teatru din întreaga lume, al Universităţii din Utrecht (Olanda), membru al Societăţii Americane de Cercetare Teatrală şi colaborator la numeroase reviste de specialitate, Michal Kobialka a publicat peste 20 de volume despre teatru. Este specialist în teatrul medieval, dar şi în teatrul contemporan european şi în teatrul şi dramaturgia postmodernă.

A Journey through Other Spaces. Essays and manifestos 1944-1990 (University of California Press, 1993), Of Borders and Thresholds: Theatre History, Practice and Theory (Universitaty of Minnesota, 1999) sau Medieval Practices of Space (University of Minnesota, 2000), editată împreună cu Barbara Hanawalt, sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute volume ce-i poartă semnătura. Pentru volumul This is My Body: Representational Practices in the Early Middle Ages, apărut la Universitatea din Michigan în 1999, a primit Premiul pentru Cercetare Teatrală - Outstanding Book in Theatre Practice and Pedagogy. Cea mai recent apărută carte a sa, Further on, Nothing (2009), un nou volum analitic, a fost distins recent cu Honorary Mention for Best Theatre Book (2010).

Ca de obicei, spectatorii pasionaţi de teatru, specialiştii, studenţii sunt invitaţi pe toată perioada festivalului la o serie de întâlniri cu teoreticieni şi creatori de teatru aflați pentru prima dată în România. Evenimentele vor avea loc la sediul UNATC București.

Comunicat Teatrul Fără Frontiere

A început primul worskhop dedicat metodei Viewpoints!

Programul MASTERCLASS, ajuns anul acesta la cea de-a patra ediţie şi lansat în premieră la nivel internaţional continuă în perioada 10 – 21 august cu două noi workshopuri. Dacă în martie participanţii au putut, în cadrul aceluiaşi program, să-şi îmbunătăţească tehnica vocală printr-un workshop dedicat metodei Linklater susţinut de Marsha Cox, acum vor fi abordate două noi metode de pregătire specifice Artei Actorului: "Viewpoints" şi "Suzuki". Atelierele au loc la Târgu Mureş şi sunt susţinute de către Rich BROWN, profesor american cu care TFF a început o colaborare de succes în 2008.

“Introducere în Viewpoints” în perioada 10-15 august

“Viewpoints avansaţi + Introducere în tehnica Suzuki” în perioada 16-21 august

Metoda "Viewpoints" este bazată pe tehnici din dansul post-modern, adaptate pentru actori, oferindu-le acestora un vocabular pentru gândirea şi crearea de mişcare şi gest. Ea permite unui grup de actori să colaboreze spontan şi intuitiv şi să genereze acţiuni teatrale îndrăzneţe, dezvoltând flexibilitatea şi capacitatea de lucru în grup.

Tehnica "Suzuki", dezvoltată de renumitor regizor japonez Tadashi Suzuki, îşi propune să reinstaureze deplinătatea caracteristicilor corpului uman contextului teatral, dezvelind abilităţile expresive înnăscute ale fiecărui performer. Este o modalitate de pregătire foarte riguroasă din punct de vedere fizic fiind influenţată de balet, de teatrul clasic japonez şi grec dar şi de artele marţiale, scopul final fiind amplificarea aptitudinilor fizice şi emoţionale ale actorului. Atenţia este pusă pe partea de jos a corpului, un întreg vocabular de lucru cu picioarele, de mijloace de respiraţie şi concentrare stând la baza acesteia.

Doctor în teatru, Rich Brown a învăţat tehnica Viewpoints la New York University’s Experimental Theatre Wing, avându-i ca profesori pe Stephen Wangh şi Mary Overlie. Studiind cu cei mai buni din domeniu: Mary Overlie – creatoarea metodei Six Viewpoints şi cu celebra companie SITI a regizoarei Anne Bogart – care continuă să extindă şi să dezvolte această tehnică, Rich aduce o perspectivă unică şi originală asupra tehnicii "Viewpoints". Pe lângă activitatea profesorală Rich Brown este actor, cofondator al companiei Theatre 88, susţine conferinţe şi workshopuri în diverse oraşe americane, scrie în publicaţii de specialitate.

Ambele workshopuri se vor termina cu prezentări publice ce vor fi susţinute la Sala Studio a Universităţii de Artă Teatrală din Târgu Mureş pe 15 şi 21 august.

MASTERCLASS este un program de formare și specializare profesională continuă a artiştilor, inițiat în 2007 de Teatrul Fără Frontiere. Acesta îşi propune să contribuie la îmbunătăţirea mijloacelor de expresie ale actorilor prin intermediul unor metode de pregătire complementare/alternative cu un nivel ridicat de noutate în raport cu oferta existentă în România. Până în prezent, în cadrul programului au fost incluse workshopuri dedicate metodelor şi tehnicilor: Michael Chekhov, Sanford Meisner, Keith Johnstone, Rasaboxes, Practical Aesthetics, Viewpoints şi Linklater.

Info & Contact: email: tff@teatrulfarafrontiere.ro / tel. 0727.86.66.73

Roşu de august

Comunicat Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti

Teatrul „Toma Caragiu” s-a deplasat în perioada 28.07-02.08.2010 în Polonia, pentru a participa la cea de-a XIV-a ediţie a prestigiosului Festival Teatral "Shakespeare" de la Gdansk, cu spectacolul Furtuna, în regia lui Cristi Juncu.

Programul deplasării a cuprins pe lângă cele două reprezentaţii din 30 şi 31.07, de la Teatrul Miejski im.Witold Gombrowicz din Gdynia şi o amplă conferinţă de presă în data de 30.07, precum şi o consistentă întâlnire cu mass- media centrală din Polonia, după cea de-a doua reprezentaţie din 31.07.

Reprezentând România alături de trupe prestigioase din Anglia, Rusia, Franţa, Japonia, Lituania, Germania, Armenia, Ungaria şi, bineînteles Polonia, am avut onoarea de a deschide această ediţie a Festivalului, beneficiind în campaniile de promovare ale Festivalului de o vizibilitate maximă, datorată în principal aprecierii deosebite pe care o au organizatorii faţă de şcoala românească de teatru.

Ecourile de după spectacol materializate în consistenţa întâlnirii cu presa sunt deosebite, vizând în principal elogioasele aprecieri ale marelui om de teatru prof. Jerzy Limon, directorul general al Festivalului, precum şi ale întregii conduceri.

Aducem calde mulţumiri Institutului Cultural Român din Varşovia (director executiv Monica Vojtovici), instituţia care ne-a propus şi ne-a sprijinit financiar şi organizatoric pe toată durata sejurului, cât şi Consiliului Local şi Primăria Ploieşti, ce ne-au facilitat participarea.

În momentul în care, aşa cum ni s-a promis, vom deţine întreg dosarul de presă vizând ecourile acestei participări, vom organiza o amplă conferinţă de presă.

Cu deosebită stimă,
Director General,
Lucian Sabados

Anticipările lui Sebastian

În ultimii ani, piesele lui Mihail Sebastian au beneficiat, în general, de montări cu totul dezamăgitoare. Trei astfel de exemple dintre cele mai recente: Steaua fără nume la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad, Jocul de-a vacanţa (opţiune 9), spectacol al Teatrului Municipal din Baia Mare şi Ultima oră la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău.

În primul caz, a fost vorba de o lipsă de înţelegere a textului şi de o cheie de interpretare grotescă şi grosieră, montare căreia i se potrivesc spusele lui Sebstian: „verific încă o dată simpatia generală pentru simbolurile groase şi vizibile de la distanţă” (Omul şi masca, în „Rampa”, 25 feb. 1935). În lectura regizorală a lui Dan Vasile, poezia textului sucombă sub apăsarea mediocrităţii interpretative şi a împănărilor, chipurile „adaptate la zi”.

În al doilea caz, Radu Afrim defrişează textul de absolut tot ce însemna amprenta autorului şi-şi pune el propria amprentă ce se vrea modernă, incluzând situaţii, teme şi motive fără vreo legătură de rudenie cu ce fusese iniţial. Punând în discuţie criza teatrului, Mihail Sebastian vorbeşte încă din1927 de „eclipsarea textului în folosul regiei” (De la dramă la spectacol, în „Cuvântul”, 31 dec.).

În al treilea caz, Alexandru Cozub îşi duce spectacolul spre un expresionism mediocru care ţine neapărat să obţină aplauze, datorită unei interpretări afişajiste, exagerate şi care pândeşte „surâsul publicului, aplauzele lui, indispoziţiile lui, prostiile şi ideile lui fixe” cărora va încerca „să-şi adapteze spectacolul” (Meditaţie spre public, în „Rampa”, 18 feb, 1935). Se pare, deci, că Sebastian îşi anticipează posteritatea.

Este dificil de găsit un răspuns pentru ceea ce se vede pe scenă în zilele noastre din teatrul lui. Efuziunile lirice, sensibilitatea eroilor săi, situaţiile create cu o tehnică impecabilă pentru vremea ei cad cumva pe gol astăzi, fie dintr-o înţelegere mediocră a lor, fie dintr-o dorinţă excesivă de a mulţumi publicul în detrimentul mesajului textual, ce suferă adaptări şi distorsionări în consecinţă. Sebastian afirma că „nu durează în artă decât ceea ce este sincer” (Vechi şi noi, în „Rampa, 25 ian. 1936). Piesele lui nu pot fi acuzate de lipsă de sinceritate, însă Nicolae Manolescu consideră că „Jocul de-a vacanţa are o logică foarte aproximativă a situaţiilor dramatice”, Steaua fără nume este „mult mai bine construită, deşi la fel de minor sentimentală”, iar „Ultima oră nu e decât o farsă trasă de păr” (Istoria critică a literaturii române, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008).

Teatralizarea prozei lui Sebastian însă cunoaşte un real succes: De două mii de ani la Teatrul Naţional Radiofonic (adaptare Doina Papp, regie Attila Vizauer), eMeS la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila (adaptare şi regie Ilinca Stihi), Iubirile lui Sebastian, spectacol studenţesc (adaptare Rodica Mandache, regie Diana Mihailopol). Scenarizările au fost determinate de sărbătorirea centenarului în 2007, în principiu. Când în epocă a circulat zvonul că Gaston Baty a vrut să dramatizeze Du côté de chez Swann (zvon dezminţit apoi), Sebastian a găsit următoarea explicaţie „teatrul este poate într-un moment foarte greu, de vreme ce are nevoie de asemenea efuziuni” şi „romanul poate da scenei oameni cu suflet complex”, însă „o operă care trece de la roman la teatru poate deveni ceva inform, mutilat. Dar aceasta este o chestiune ce urmează a fi judecată de la caz la caz” (Notă de teatru, în „Revista Fundaţiilor Regale”, oct., 1937).

Oricum, pentru Sebastian „teatrul îndeplineşte într-o cultură o funcţiune de sinteză, pe care nici un alt gen nu şi-o poate asuma” (Notă despre literatura dramatică, în „Revista Fundaţiilor Regale”, sept., 1936). În privinţa publicului, dramaturgul este foarte acid: „chipul în care se ascultă la teatru este un act de inepţie colectivă”, pentru că „sensul unei replici este răstălmăcit grosolan”, iar „un gest este confundat cu altul”. „Nu e vorba de puţina înţelegere a unor oameni. E pur şi simplu prostia îndărătnică, stupidă, închisă, refractară şi bonomă a publicului” (Publicul în „Cuvântul”, 13 feb, 1929).