De la însemnări la un spectacol însemnat, la Teatrul „Bulandra”

În stagiunea care e pe cale să se încheie, Teatrul „Bulandra” a acordat o atenţie deosebită repertoriului rusesc, făcând astfel o demonstraţie de valoare, actualitate şi interes pentru texte dramatice dintr-o mare cultură. Cele trei spectacole ruseşti durează cam 4 ore, dar se joacă numai cu casa închisă cu mult timp înainte, au densitate, profunzime, grandoare; sunt spectacole grele care solicită zone de expresivitate actoricească mai puţin căutate în zilele noastre şi deci mai greu de găsit; sunt realizate de regizori importanţi, care ştiu să respecte textul, să potenţeze distribuţia şi să şlefuiască produsul estetic cu multă migală.

Mai întâi (premiera pe 14 ianuarie 2011) a fost Îngropaţi-mă pe după plintă de Pavel Sanaev, în regia lui Yuriy Kordonskiy, a urmat (premiera pe 30 ianuarie 2011) Ivanov de A. P. Cehov, în regia lui Andrei Şerban, iar la final de stagiune (premiera 30 mai 2011), Însemnările unui necunoscut (traducere Tamara Gane), o dramatizare de Ion Cojar (căruia îi şi este dedicat spectacolul) după F. M. Dostoievski, în regia lui Alexandru Darie.

Spectacolul copleşeşte doar prin arta actorului, fără intruziunea tehnologiei multimedia şi fără decoruri luxoase. Scenografia Mariei Miu arată o casă mare, în care pot încăpea destui locatari, însă labirintică, vetustă, prăfuită, înfăţişând o lume de altădată, încremenită într-un tradiţionalism adesea crud. Sunt multe încăperi, unele vizibile, altele lăsându-se ghicite, multe uşi, după care se tot ascunde cineva, deschise şi închise tot timpul, multă forfotă ce anulează orice intimitate.

Cu acest spectacol, Alexandru Darie demonstrează actualitatea clasicului, cu broderie modernă, pe un text dramatic de mare forţă scenică. Rezultatul este un spectacol dens, cu o simbolistică desfăşurată pe mai multe paliere. Ironia subtilă subminează tradiţionalismul moravurilor sociale şi supune personajele unei ridiculizări crunte. Cel mai important merit regizoral este crearea atmosferei, ce prezintă un fragment din viaţa unei familii din alte vremuri.

Rolurile de compoziţie, lungi, dificile, profunde, lucrate cu minuţiozitate de actori cu niveluri diferite de experienţă, dar interesaţi şi coerenţi în demersul lor, au un puternic impact. Personajul principal, colonelul Igor Ilici Rostanev, încarnat de Mihai Constantin, are autenticitate şi forţă. Bunătatea lui, supusă umilinţei şi cruzimii familiei, îl transformă într-o victimă, într-un mecanism a cărui cheie o poate învârti fiecare dintre cei ce s-au cuibărit în casa lui şi mişună necontenit.

Propria mamă, jucată magistral de Tamara Buciuceanu, se dovedeşte până la capăt o egoistă ipohondră şi ipocrită faţă de fiu, însă dependentă şi căzută în veneraţie faţă de cinicul Foma Fomici Opiskin, aciuat fără niciun drept în această locuinţă, interpretat excelent de Virgil Ogăşanu. În final, colonelul Rostanev, tată a doi copii, Saşa (Ilinca Manolache, foarte bună) şi Iliuşa (Matei Constantin, un copil talentat, vrednic de toată admiraţia) este salvat de la ratarea afectivă, umană chiar, prin dragoste. Reuşeşte să învingă inerţia şi legile familiei şi să se însoare cu guvernanta Nastenka (Ana Ioana Macaria, foarte în rol), lăsând-o neconsolată pe Domnişoara Prepeliţîna (Manuela Ciucur), fiică de militar ce plănuia în ascuns căsătoria ei cu Rostanev.

La această împlinire matrimonială contribuie din plin nepotul lui Rostanev, Serghei Alexandrovici, venit în vizită la unchiul său. Este un personaj catalizator pentru normalitatea din ce în ce mai latentă a lui Rostanev; rolul este realizat cu multă graţie de tânărul, carismaticul şi talentatul actor de teatru şi de film, Alexandru Potoceanu.

Între victimele maleficului şi infatuatului Foma, se află şi servitorii. Astfel, Gavrilă este pus să înveţe franţuzeşte la bătrâneţe (excelent Ion Besoiu), iar Falalei, însoţit de găina lui, este obligat să nu mai viseze un taur alb şi să nu mai fredoneze cântece ţărăneşti (Marian Râlea este irezistibil); doar Vidopleasov (Lucian Ifrim, foarte convingător), valet cu vise de poet, îi mai intră puţin în graţii lui Foma.

Un personaj demn de tot interesul, Ivan Ivanovici Mizincikov, creează cu mult umor Gheorghe Ifrim. În alte roluri: Petre Lupu, Mirela Gorea, Andrei Runcanu, Bogdana Darie, Antoaneta Manolache. Grupul „Accoustic” a interpretat corul de călugări: Daniel Jinga (dirijor), Mircea Ciurez, Emilian Mincu, Ionuţ Popescu, Iustinian Zetea, Marius Boloş.