Spectacolul Remember al Teatrului „Mihai Eminescu” din Timişoara, realizat după nuvela lui Mateiu Caragiale, încearcă să redea atmosfera de început de secol XX, având ca prim merit punerea în circulaţie a unui text literar esenţial. Însă, dramatizarea, cu prea mult text (inclusiv surplusul de la început, absent din nuvela mateină), sufocă uneori imaginile sugestive, patinate, frumoase, în loc să le lase să vorbească. În materie de decoruri, video şi foto, Dionisis Christofilogiannis foloseşte o scenografie minimalistă, ajutată de proiecţii inspirate, ce ar fi meritat poate mai mult spaţiu decât fundalul scenei. Compartimentarea tripartită a spaţiului de joc (avanscenă, scenă şi extensia podiumului în sală) slujeşte celor trei nuclee ale acţiunii: depănarea amintirilor naratorului, întâlnirea cu sir Aubrey şi dedublarea acestuia.
Nobilul efeminat, nedespărţit de cele 7 safire albastre, se pierde în final într-un imens safir, rămânând să strălucească poate peste timp, emanând inconfundabilul parfum de garoafe. Nu sfârşitul tragic (dacă s-a produs şi nu a fost o confuzie) al personajului interesează, ci desfăşurarea lui ce urmăreşte un destin desprins dintr-o icoană din alte vremuri. Personajul misterios, sir Aubrey de Vere, al lui Răzvan Mazilu are eleganţă, corporalitate şi graţie, este persuasiv, lucrat cu fineţe, adâncit printre nuanţe. Narcisist fără limite, nonconformist, seducător şi nobil, cu respect pentru cultul prieteniei, sir Aubrey captivează sala. Momentul dansului cu cârjele transmite detracarea personajului, frângerea şi dorinţa de evadare. Dansatorul creează un personaj emblematic pentru o epocă demult apusă, pe a cărui măreţie mizează. Semnează regie, coregrafie, costume (create cu pricepere) şi colaj muzical (misterios şi rece, din muzica lui Richard Wagner), intenţionând un spectacol coerent şi coeziv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu