Festivalul Internaţional de Teatru "Interferenţe" 2010

La 1 decembrie, începe a doua ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru "Interferenţe".

Festivalul îşi propune nu doar prezentarea diversităţii formelor de dialog şi interactivitatea dintre diferitele culturi lingvistice şi teatrale, dar şi lărgirea sensului conceptului de „interferenţe” cu noi domenii captivante din punctul de vedere al artei teatrale. Tocmai din acest considerent spectacolele din acest an vor avea loc atât în cele două locaţii binecunoscute deja publicului – respectiv Sala Mare şi Noul Studio ale Teatrului Maghiar – dar şi în alte spaţii culturale din Cluj: la Casa Tranzit, la Fabrica de Pensule, la Teatrul Naţional din Cluj şi în curtea Palatului Bánffy.

Ne-am străduit în selectarea pieselor ca, pe lângă lucrările marilor maeştri de teatru, să fie prezenţi şi reprezentanii celor mai noi tendinţe din domeniul artei teatrale contemporane, ca piesele „pur”dramatice să fie însoţite de concerte jazz, sau de creaţii care contestă-caută limitele reprezentaţiei teatrale ca gen literar artistic, care elimină orice fel de delimitare dintre scenă şi spectatori şi prezintă personajele în mod nemijlocit, „în carne şi oase”.

Festivalul va cuprinde spectacole invitate din România și din străinătate: LEONCE ŞI LENA de Büchner; ALCOOLICII de András Visky, ambele în regia lui Gábor Tompa, MĂSURĂ PENTRU MĂSURĂ de Shakespeare, în regia lui Matthias Langhoff; ROȘIA MONTANĂ PE LINIE FIZICĂ ŞI PE LINIE POLITICĂ de Peca Ştefan, Andreea Vălean, Radu Apostol, Gianina Cărbunariu, regia: Gianina Cărbunariu, Andreea Vălean, Radu Apostol; STRIGĂTE ŞI SOAPTE de Ingmar Bergman, în regia lui Andrei Şerban; LYSISTRATA SAU ORAŞUL FEMEILOR de Aristofan, în regia lui Dominique Serrand; JURNALUL UNUI NEBUN de Gogol, în regia lui Tom Dugdale, producții ale Teatrului Maghiar de Stat Cluj; PYRAMUS & THISBE 4 YOU după Shakespeare, în regia lui Alexandru Dabija, producție a Teatrului Odeon, Bucureşti; IVONA, PRINCIPESA BURGUNDIEI de Witold Gombrowicz, în regia lui László Bocsárdi, producție a Teatrului Tamási Áron, Sf. Gheorghe; VACATION FROM HISTORY (Process_City Trilogy, partea I), EX-POSITION (Process_City Trilogy, partea a II-a), regia: Boris Bakal, Katarina Pejovic, PROCESS IN PROGRESS (Process_City Trilogy, partea a III-a), regia: Boris Bakal, trilogie produsă de compania Shadow Casters, Croaţia, SFÂRŞIT DE PARTIDĂ de Beckett, în regia lui Krystian Lupa, producție a Teatro de la Abadía, Spania; FEBRĂ de Wallace Shawn, în regia lui Lars Norén, coproducţie Théâtre de l'Espace – Scène Nationale de Besançon, Le Nouvel Olympia - CDR, Tours, Apocryphe Tendance şi Athénée Théâtre Louis- Jouvet, Paris; LUMEA DE DINCOLO SAU STATELE ŞI IMPERIILE DIN LUNĂ, după romanul lui Cyrano de Bergerac, în regia lui Benjamin Lazar, producție a Théâtre de l’Incredule, Franţa; WOYZECK de Büchner, coregrafia: Josef Nadj, producție a Cie Josef Nadj, Franţa; ACEEAŞI MARE de Amos Oz, regia: Hanan Snir, produs de Teatrul Naţional Habimah, Israel; OPERETA IMAGINARĂ de Valère Novarina, în regia lui Valère Novarina, producție a Teatrului Csokonai de la Debrecen, Ungaria; IVONA, PRINCIPESA BURGUNDIEI de Witold Gombrowicz, în regia lui Attila Keresztes, producție a Teatr Slaski, Katowice, Polonia și MOTHERS, în regia lui Alize Zandwijk, producție a RO Theatre, Olanda; și coproducţia Sushi Center for the Urban Arts, San Diego şi a Teatrului Maghiar de Stat Cluj: RUINS TRUE, creaţie colectivă de dans în spiritul lui Samuel Beckett de Liam Clancy, Mary Reich, Yolande Snaith, Sharokh Yadegari, Jess Humphrey şi Gábor Tompa, în regia lui Gábor Tompa.

Festivalul va fi deschis de un concert extraordinar de jazz: ELEVATION – (SUA) și de vernisajul expoziției INTERFERENŢE – 1990 – 2010. Douăzeci de stagiuni la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj.

Programul va fi completat de:
· Prezentarea proiectului comun al Uniunii Teatrelor Europene (UTE) – Emergency Entrance;
· Proiecțiile unor spectacole celebre: Wielopole, Wielopole (1981), Astăzi este ziua mea (1990) în
regia lui Tadeusz Kantor;
· Work-shop-ul susținut de Patrice Pavis, realizate în cadrul Facultății de Teatru şi Televiziune a
Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj;
· Conferințe la care vor participa critici și teoreticieni de teatru din România și din străinătate:
Geroges Banu, Anca Măniuţiu, Cristina Modreanu, Robert Cohen, Tamás Koltai, Patrice Pavis;
· Întâlniri cu creatorii spectacolelor prezentate în cadrul festivalului;
· Lansări de carte.

Gábor Tompa, Directorul Festivalului "Interferenţe", a declarat : „Avem speranţa că cele 20 de spectacole sosite la acest festival din 8 ţări diferite, dar şi toate celelalte evenimente ale acestui festival, vor fi un bun prilej pentru toţi spectatorii prezenţi ca, indiferent de cultura lor lingvistică ori spirituală, indiferent de poziţia lor socială, să se poată confrunta cu ei înşişi, iar astfel să-şi regăsească şi semenii, să caute noi căi şi soluţii umane în aceste vremuri tulburi şi lipsite de valori”.

O actriţă totală, într-un recital cuceritor

Vineri 19 noiembrie şi sâmbătă 20 noiembrie 2010, orele 19.00, ArCuB a prezentat-o pe Maria Cassi în spectacolul Viaţa mea alături de bărbaţi… şi alte animale, la Sala ArCuB (str. Batişte nr.14). Protagonista recitalului s-a bucurat de un succes răsunător.

Actriţa italiană, experimentată în domeniul musical-ului şi al comediei, dispunând de o energie debordantă, a cucerit din primele minute ale show-ului publicul bucureştean, care a revenit în număr mare şi în cea de-a doua seară. Sala s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru cei peste 400 de oameni dornici să ia parte la acest spectacol unic.

Dacă la o primă vedere s-ar fi putut invoca prezenţa unei bariere lingvistice (textul scris de Maria Cassi şi Patrick Pacheco fiind în italiană şi engleză), dezinvoltura, plăcerea de a juca, talentul de mim şi vocea emoţionantă a artistei, au spulberat orice obstacol.

Atenţi la fiecare gest, cântec, replică, moment al montării, cei prezenţi au râs cu lacrimi şi au plâns, înduioşaţi de povestea atât de simplă şi de umană a unei deveniri.

La eveniment au fost prezenţi şi invitaţi de seamă: E. S. Doamna Datin Paduka Halimah Abdullah - Ambasadoarea Malaeziei în România, E. S. Domnul Valentin Radomirski – Ambasadorul Bulgariei la Bucureşti, E. S. Domnul Dan Ben-Eliezer - Ambasadorul Statului Israel, E. S. Domnul Ljupco Arsovski - Ambasadorul Macedoniei şi reprezentanţi ai Ambasadei Italiei.

Sala ArCuB, de curând renovată, s-a redeschis cu această ocazie şi va continua să găzduiască spectacole şi concerte de calitate.

Tineri actori care ţin la Comedie

„Comedia ţine la tineri”, manifestare ajunsă la V-a ediţie, este un proiect care oferă posibilitatea studenţilor, masteranzilor şi absolvenţilor de actorie, regie şi scenografie de a fi văzuţi pe o scenă profesionistă, mai concret, în Sala Studio şi Sala Nouă a Teatrului de Comedie.

Actorii dau dovadă de multă dăruire, îndrăzneală şi talent în abordarea rolurilor. Unul dintre ei este Conrad Mericoffer, care a făcut câţiva paşi curajoşi pe drumul succesului, de mare ajutor fiindu-i cu siguranţă şcoala lui Ion Cojar. Pe când era student în anul I, a debutat în 2008 la Metropolis, cu rolul Andi, în spectacolul Femeia din trecut de Roland Schimmlepfennig, regizat de Theodor Cristian Popescu. Nu după mult timp, masterandul a putut fi văzut în rolul Trofimov din premiera de succes a TNB, Livada de vişini de Cehov, în regia lui Felix Alexa. Actorul a cochetat şi cu filmografia în 2009, în două scurtmetraje: Ochiul păpuşii şi Vera vs ursul de bibliotecă.

În proiectul „Comedia ţine la tineri”, Conrad Mericoffer este prezent în trei spectacole (în primul, şi ca scenograf): American Buffalo de David Mamet, regia Florin Grigoraş, Vremea dragostei, vremea morţii de Fritz Kater, regia Catinca Drăgănescu şi Photoshop de Catinca Drăgănescu, regia Catinca Drăgănescu.

American Buffalo

Ana Covalciuc are la activ câteva roluri în spectacole de la Casandra (Gaiţele, Salut, Jo! (rol de dans) sau Tailleur pour dames) şi de la UNATC (Un vis în miezul nopţii de vară, Virgin S). Mai mult, a avut şansa unor roluri în două spectacole foarte importante: Lear de William Shakespeare, în regia lui Andrei Şerban, la Teatrul „L. S. Bulandra” în 2008 şi Moartea lui Tarelkin de A. V. Suhovo Kobîlin, în regia lui Gelu Colceag, la Teatrul Metropolis, anul trecut.

Zvăpăiata

Însă, actriţa este valorizată cu adevărat de rolul principal din spectacolul Zvăpăiata , un colaj după nuvele de Cehov, în regia Elenei Morar şi prezentat la Teatrul Metropolis acum câteva luni în premieră, alături de alte două spectacole dedicate anului Cehov, apoi în cadrul Galei Absolvenţilor şi acum în proiectul amplu, aflat în desfăşurare la Comedie.

Săptămâna Teatrului "Nottara"

Teatrul „Nottara” încheie, în 28 noiembrie 2010, ora 19.00, la Sala „Horia Lovinescu”, SĂPTĂMÂNA TEATRULUI „NOTTARA” – Teatrul de / PE bulevard cu o emoţionantă întâlnire a celor mai iubiţi actori şi regizori care au bătătorit scena teatrului nostru de-a lungul timpului... Lor li se vor alătura oameni de teatru care au avut angajamente în instituţia noastră.

La final, vom prezenta premiera spectacolului:

UMOR, AMOR, FIOR DE DOR... ÎN BUCUREŞTI,

scenariul: Diana LUPESCU,

cu:

Crenguţa HARITON, Ioana CALOTĂ, Raluca GHEORGHIU, Cristina PĂUN,
Roxana COLCEAG, Alexandra TIMOFTE, Gabriel RĂUŢĂ, Cristian NICOLAIE,
Lucian GHIMIŞI, Alexandru Mike GHEORGHIU, Vlad CORBEANU.

Regia: Diana LUPESCU

Coregrafia: Roxana COLCEAG

Direcţia muzicală: prof. univ. dr. Dan ARDELEAN

Durata spectacolului: 1h (fără pauză)

„Ne îmbrăcăm retro, vintage, apreciem bijuterii retro, ne place muzica retro, dar oare cum am putea să simţim retro? Să iubim retro? Cum poate aprecia un messinger-ist aşteptarea unei scrisori, timp în care mintea poate imagina enorme delicii sau suferinţe... Realitatea e atât de pragmatică! Între mâine şi ieri, azi-ul s-a comprimat şi ratăm clipa. Şi totuşi, ce frumos era cândva!”Diana Lupescu

Mărturisesc faptul că atunci când realizez coloana sonoră a unui film sau spectacol de teatru, primul lucru care mă interesează este integrarea în concepţia regizorală (elemente de epocă, stil etc.)

Propunerea regizoarei Diana Lupescu m-a scutit de toate aceste căutări, perioada interbelică (cu rădăcini în secolul al XIX-lea şi reverberări postbelice) având deja bine stabilite reperele estetice, parfumul inconfundabil şi, mai ales, puterea de seducţie.
Ceea ce vreau să subliniez în aceste rânduri este felul în care tinerii actori ai teatrului au primit propunerea de a învia o epocă de mult apusă. Mi se adevereşte, iată, o constatare făcută de-a lungul timpului, alături de studenţi şi tineri în general, aceea că deşi noile generaţii intră în conflict cu cele anterioare (vezi conflictul părinţi-copii) se ajunge la un consens după validarea în timp a valorilor. Se explică astfel plăcerea, interesul, dăruirea cu care aceşti tineri retrăiesc lumea bunicilor (mai ales faptul că unele texte par a fi scrise... ieri!).
Având prilejul să colaborez cu marele actor Ion Finteşteanu, mi-au rămas întipărite cuvintele domniei sale, spuse după un spectacol: „Dane, cupletul e o treabă serioasă!” Mi-am amintit şi acum aceste cuvinte, pentru că, aici, s-a făcut „o treabă serioasă”. Sunt tineri, sunt talentaţi, sunt frumoşi, sunt actori! prof. dr. Dan Ardelean

Concursul „Cea mai bună piesă românească a anului 2010”

Uniunea Teatrală din România – UNITER anunţă că Ediţia 2010 a Concursului de dramaturgie Cea mai bună piesă românească a anului primeşte piese de teatru pentru înscrierea în competiţie până la data de 15 ianuarie 2011 (data poştei).

Autorii vor trimite piesele dactilografiate, într-un singur exemplar, nesemnate, cu un motto scurt pe pagina de titlu, însoţite de un plic închis în care vor fi precizate datele de identificare ale autorului (nume, adresă, telefon, e-mail). Acelaşi motto de pe pagina de titlu a piesei va fi înscris şi pe plicul cu datele de identificare.

Adresa poştală pentru înscrierea pieselor: Str. George Enescu 2-4, sector 1, Bucureşti, cod poştal 010305, cu menţiunea „Pentru Concursul Cea mai bună piesă românească a anului 2010”.

Înscrierea se poate face şi direct la Secretariatul UNITER.

Nu se primesc în concurs piese scurte (într-un act), dramatizări, piese publicate sau reprezentate public. Textele înscrise în concurs nu se înapoiază.

Juriul va anunţa piesa câştigătoare la sfârşitul lunii martie 2011, iar Editura UNITEXT o va publica într-un volum ce va fi lansat la Gala Premiilor UNITER (aprilie/mai 2011), moment în care va fi înmânat şi premiul.

Concursul, premiul şi tipărirea piesei câştigătoare sunt finanţate prin efortul şi sub egida Casei Regale a României.

Conferinţă Andrei Oişteanu la TNB

Duminică 28 noiembrie 2010, de la ora 11.00,

la Sala ATELIER,

în cadrul programului CONFERINŢELE TEATRULUI NAŢIONAL

Domnul Andrei Oişteanu

prezintă

CONFERINŢA

cu tema

Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură

Tema conferinţei este inspirată de recenta apariţie editorială Narcotice în cultura română. Istorie, religie si literatură, nominalizată pentru premiul: "Cartea anului 2010." Demers plin de curaj, care va modifica probabil configuraţia câtorva capitole din istoria literaturii române, această inedită şi incitantă apariţie editorială ne oferă un studiu deopotrivă de antropologie culturală şi de istorie a mentalităţilor.

„Iniţial, am cercetat mărturii istorice, etnologice şi istorico-religioase referitoare la utilizarea în scopuri magico-rituale a plantelor psihotrope în spaţiul carpato-dunărean din Antichitate până în epoca premodernă [...] În ultimii ani, am extins cercetarea asupra modului în care, în epoca modernă şi contemporană, s-au raportat la diferite narcotice şi halucinogene unii scriitori, artişti şi intelectuali români – de la romancieri ale căror personaje îşi administrează substanţe stupefiante, până la scriitori care îşi analizează propriile experienţe narcotice; de la poeţi care şi-au administrat narcotice pentru hrănirea imaginaţiei şi forţarea creativităţii, până la cei care le-au utilizat în căutarea «paradisurilor artificiale»; de la cercetători care au studiat folosirea remediilor psihotrope în Orient, până la scriitori care s-au sinucis folosind opiacee; de la savanţi care au experimentat efectele substanţelor psihedelice, până la istorici ai religiilor care au studiat utilizarea plantelor psihotrope în cadrul manifestărilor religioase şi magico-rituale...”. (Andrei Oişteanu).

Despre Andrei Oişteanu:

Andrei Oişteanu este cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor (Academia Română) şi conferenţiar la Centrul de Studii Ebraice (Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti). Este preşedintele Asociaţiei Române de Istorie a Religiilor. Cărţi publicate în ultimii ani: Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească, Polirom, 2004; Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european, Humanitas, 2001 (ediţia a doua: 2004; cartea a primit 5 premii); A képzeletbeli zsidó, ediţia în limba maghiară a cărţii, Kriterion, 2005; Religie, politică şi mit. Texte despre Mircea Eliade şi I.P. Culianu, Polirom, 2007; Il diluvio, il drago e il labirinto. Studi di magia e mitologia europea comparata, Edizioni Fiorini, Verona, 2008; Inventing the Jew: Antisemitic Stereotypes in Romanian and Other Central-East European Cultures, Foreword by Moshe Idel , University of Nebraska Press, Lincoln & London, 2009; Konstruktionen des Judenbildes: Rumänische und Ostmitteleuropäishe Stereotypen des Antisemitismus, Frank und Timme Verlag, Berlin, 2010.

Despre carte:

Narcotice în cultura română. Istorie, religie si literatură, Ed. Polirom, 2010; nominalizată la premiul "Cartea anului 2010". Spicuim din sumar: Fumigaţii de cannabis şi alte plante halucinogene. De la Herodot la Strabon • "Prăjitura morţilor". Narcotice pentru lumea de dincolo • Dimitrie Cantemir: „Suc de mac şi alte stupefiante” • Boale şi leacuri de’amor • Al. Odobescu: Supradoză de morfină • Mateiu Caragiale: Opium şi cannabis la Curtea-Veche • Ion Barbu : Eterul cotidian şi cocaina săptămânală • Emil Botta: “Lecţia de opium” • Eliade în India: Opium şi cannabis • Experimentele savanţilor: Beţia mescalinică • Emil Cioran: „Calmante să-mi domolesc indignarea” • Eugène Ionesco: „Injecţii să dea la cap spaimei” • Culianu: Manipularea viselor prin stupefiante • Mircea Cărtărescu în zodia macului • Bucurenci, Vakulovski & Co.: „Existenţialism narcotic”

Pentru mai multe informaţii legate de bilete:
021. 314. 71. 71 (Agenţia de bilete)

Capcana râsului la Comedie

Proiectul „Comedia ţine la tineri” şi-a deschis cea de-a V-a ediţie cu premiera Capcana timpului, o prelucrare a tinerei regizoare Gabriela Dumitru după o idee a prestigiosului actor şi scenarist de commedia dell’arte, Flaminio Sala.

Câteva personaje se învârtesc într-un şi pe lângă un ceas cuc (scenografia Nermine Said) şi intră într-un joc frumos ce devine o poveste cu peripeţii. Spectacolul reconstruieşte biografii ale unor tipuri de personaje, plimbate cu succes prin teatrul lumii: bătrânul avar, fiica lui de măritat, pretendenţii.

Foto: InLowLight

S-au creat chiar trasee teatrale de-a lungul vremii. De pildă,un astfel de model a urmat probabil Carlo Goldoni în piesa La vedova scaltra, preluat de Michel Théodore Leclercq în proverbul teatral La Sapho de Quimpercorentin, transformat de Costache Negruzzi în Muza de la Burdujăni, reprelucrat de Nicolae Istrati în Babilonia românească. Deşi numărul, scopul şi originea pretendenţilor variază, odată cu intenţia autorilor, canavaua rămâne, transcende timpul şi îşi păstrează succesul şi complicitatea cu publicul.

O dovadă este şi spectacolul de la Comedie, care îmbină cu succes elementele commediei dell’arte cu cele ale secolului prezent, într-o simbioză demnă de atenţia celui mai pretenţios specialist. O lume de altădată, cu mişcări descompuse cu încetinitorul, ce devoalează gesturi, atitudini (un exemplu este momentul de tandreţe paternă, când tatăl mângâie fata pe cap), seamănă cu lumea noastră, iar mişcările capătă viteza familiară spectatorului de azi şi captează atenţia sălii.

Foto: InLowLight

Scrisoarea, element teatral ce a făcut istorie, valabil în orice fel de piesă, complică aici firul dramatic cu noi situaţii. Cei trei pretendenţi, lipsiţi de curajul de a-i declara verbal amor Colombinei, găsesc cu cale să-i trimită scrisori.

Arlechino (Dragoş Huluba oferă o nouă probă de excelenţă, glisând convingător între registre coregrafice şi verbale, ducând cu sine hazul) nu ştie carte şi-l roagă pe Căpitanul Balamuc să scrie. Acesta (Sandu Pop, cu obişnuita siguranţă de sine, se reinventează cu fiecare rol), profitând de ignoranţa celuilalt, scrie o scrisoare a sa. Interferenţa registrelor lingvistice creează invariabil comic, iar scenariul o foloseşte din plin: Arlechino, mort de foame, îşi dictează sentimentele într-un stil culinar, comparându-şi iubita cu o acadea, o plăcinţică ş. a., în timp ce ofiţerul demagog îl adoptă pe cel militar (gură de tun, mitraliere ş. a.), lăudându-şi spada ce-i va fi aparţinând lui Hector, pentru ca finalul secvenţei să fie subminat de un comentariu sportiv, generator de comic savuros.

Foto: InLowLight

Ignorantul Arlechino mai este păcălit odată de poetul Don Sufleţel Inspirat (Daniel Iordan, o prezenţă de impact în spectacol, cu o interpretare bine stăpânită, potenţându-şi maximal personajul), care, într-un moment de neatenţie a interlocutorului, înlocuieşte scrisoarea, scrisă „Acum o vreme şi ceva / Întins la mine pe sofa”, sub pretextul corectării ei (cu „miau legat”, „catarâmă”, „ocii tăi” ş. a., secvenţa capătă un haz nebun). Colombina (Gloria Găitan, foarte în rol) citeşte scrisoarea în prezenţa celor trei, numai că ea e îndrăgostită de Leonardo da Vinci, căruia îi scrie…

Pentru a avea succes la mâna fetei, cei trei pretendenţi sfârşesc prin a se alia, fac planuri (cu deghizare şi scenariu), ce eşuează după ce ajunseseră foarte aproape de a-l convinge pe avarul Cucu, tatăl fetei (Adrian Ciobanu, cu o interpretare fără cusur). Cele două momente de teatru în teatru, sunt frumos construite şi impecabil integrate în ansamblul spectacolului. După o întreagă desfăşurare de forţe şi energie, Colombina rămâne cu Arlechino.

Foto: InLowLight

O distribuţie bună, îmbrăcată în costume foarte expresive, cu un joc sincronizat, argumentat, coerent, o viziune regizorală proaspătă, un scenariu atent, folosind teatrul de obiecte şi ajutat de o muzică de o comică adecvare (Andrei Petre-Tatu) creează o comedie densă, de succes ce are toate şansele să facă multe reprezentaţii cu săli pline şi meritul de fi selecţionată în orice festival. O poveste de dragoste coboară dintr-un ceas cu cuc în faţa spectatorilor. Nimic forţat, nimic vulgar, nimic aiuristic sub pretextul experimentului. Doar teatru pur. Şi foarte mult râs. Nimic în plus.

Pornind de la poezie, cu Ion Caramitru

Ultima conferinţă a Festivalului Naţional de Teatru, Poezie, aventură, revoluţie, management, susţinută de Ion Caramitru la Fundaţia Löwendal, a făcut referire la cele patru domenii considerate de autor esenţiale pentru biografia sa. Dintre toate, conferenţiarul a ales să vorbească cel mai mult despre poezie, o dragoste veche şi incitantă prin „semnificaţiile adânci ale metaforei”.

Publicul a fost invitat să urmărească traseul poeziei, în mai mulţi paşi, de la descoperirea ei şi lectura tăcută, până la memorare („s-o apropii şi s-o fac a mea”) şi recitarea pe scenă, până când deci poezia devine spectacol. Eminescu este, în viziunea lui Ion Caramitru, un poet de o masculinitate violentă, împotriva clişeelor exagerat romantice. Puţină lume ştie că fostul ministru al Culturii a înfiinţat Memorialul Ipoteşti – Centrul Naţional de Studii „Mihai Eminescu” şi că a fost primul traducător al lui Marin Sorescu în engleză.

Aventura se referă la plecarea din TNB, imediat după debut, la Teatrul „Bulandra”, unde şi-a croit un destin artistic, pornind de la roluri mici, fără nume. Afectivitatea actualului director al TNB pentru teatrul care l-a învăţat realismul artei actorului se manifestă şi acum.

Discursul din Camera Comunelor de la Londra, susţinut în 1992, prezentat astăzi, a căpătat noi sensuri referitoare la Revoluţia din 1989. Referinţa la anul 1601, când la Londra se juca în premieră mondială Hamlet, iar la noi Mihai Viteazu unifica Ţările Române, a constituit un punct esenţial în expunere.

În final, Ion Caramitru a prezentat pe scurt câteva din activităţile sale de manager.

Fundaţia Löwendal sprijină teatrul

Opera baronului Löwendal s-a mutat, de curând, într-o casă frumoasă din centrul Bucureştiului, proiectată în urmă cu un secol de arhitectul Petre Antonescu, în stil clasicizant, casă ce ar trebui să figureze în lista monumentelor istorice.

Din mai 2010, funcţionează aici Fundaţia Löwendal (preşedinte Ariadna Avram, nepoata artistului), care-şi propune valorizarea operei baronului Löwendal (pictor, grafician, scenograf, regizor, actor, balerin) în contextul epocii sale. În interior, la etaj, poate fi văzută o expoziţie de grafică şi scenografie a artistului cu subiecte incitante: portrete în cărbune ale unor oameni de cultură, schiţe pentru decoruri teatrale, toate reunite sub titlul George baron Löwendal în contextul avangardei europene din prima jumătate a secolului XX. O expoziţie de pictură a artistului, Bukowina und der rumänische Bauer, a avut loc în 2007 la Institutul Cultural din Viena.

Declarându-şi susţinerea pentru artă, Fundaţia Löwendal s-a aflat într-o relaţie directă cu un eveniment cultural de puternic impact, de curând încheiat, Festivalul Naţional de Teatru, găzduind la parter o parte din manifestările acestuia: o excelentă expoziţie de fotografie teatrală a Mihaelei Marin, câteva conferinţe ale unor oameni de teatru cu nume rezonant (George Banu, Matthias Langhoff, Alexander Hausvater, Tompa Gábor, Ion Caramitru), lansarea revistei „Alternatives théâtrales” şi o importantă dezbatere despre starea teatrului românesc.

"Cui i-e frică de Virginia Woolf" sau Căsătoria ca afacere academică la Comedie

Cui i-e frică de Virginia Woolf de Edward Albee nu este un text pentru orice fel de actori. Mai întâi, pentru că oferă multe capcane şi subtilităţi de limbaj şi comportament, complexitatea psihologică a rolurilor cerând o maturitate actoricească deosebită. Apoi, pentru că acest text a fost privit în oglinda celebrităţii cinematografice (în 1966), într-o producţie (regia Mike Nichols, distribuţia Elisabeth Taylor, Richard Burton, George Segal şi Sandy Dennis) care a numărat 5 premii Oscar, 8 nominalizări la Oscar şi 7 nominalizări la Golden Globes în S. U. A. şi 3 premii BAFTA în Marea Britanie.

Textul a cunoscut şi un număr impresionant de montări teatrale multipremiate în lume, una dintre ele aparţinând chiar autorului. La noi, piesa a avut o montare pentru televiziune (1995), cu Radu Beligan în distribuţie, şi câteva montări în teatre, cele mai recente fiind la Teatrul Act şi la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila.

Este deci un text cu un istoric impresionant de care echipa de la Comedie, coordonată de Gelu Colceag, este conştientă, realizând un spectacol coerent, de ţinută, dens şi colorat, ce evidenţiază interpretările individuale şi valorizează întregul.

Într-un decor de casă mare, cu tentă intelectuală (Diana Cupşa), evoluează cele două cupluri de personaje universitare, sub patronajul tăcut al portretului preşedintelui de colegiu. Actorii aleg înţelept să-şi interpreteze partiturile într-o gamă clasică mai curând, care lasă puţine deschideri către inovaţie, dar oferă siguranţă şi cere un nivel de pretenţii ce exclude notele false.

Emilia Popescu și Ștefan Bănică. Foto: Tudor Predescu

Se vede că regizorul şi actorii şi-au concentrat atenţia pe text (tradus de Ionuţ Grama), găsindu-i cheia ce-i conduce direct la succes. Dincolo de aparenţe şi ironii, spectacolul funcţionează tot timpul ca un palimpsest, cu prea multe cuvinte şi risipă de gesturi ce ascund de fapt, în cele două cazuri, tristeţea şi monotonia vieţii de cuplu, în sens afectiv şi social.

Emilia Popescu și Ștefan Bănică. Foto: Tudor Predescu

Prima pereche trece din zona seriozităţii în cea a hazului şi a ironiei amare: Martha, fiica şefului, şi George, soţul ei mai tânăr cu 6 ani, o speranţă managerială a socrului, sunt de fapt doi singuratici care caută separat o cale de convieţuire cu celălalt. Martha (Emilia Popescu) este senzuală, voluntară, rea, alcoolică, pe cale să-şi construiască o lume a ei ce se învârte în jurul unui fiu imaginar. George (Ştefan Bănică) joacă aparent după cântecul soţiei, dar de fapt, el este cel ce o trage de mânecă spre realitate. Jocurile minţii lor, captivante la început pentru musafiri, dezvăluie adevărata lor viaţă, scufundată în plictis şi incomunicare. Cei doi actori nu mai păstrează aici nimic din perechea emisiunilor de divertisment televizate, care le-a adus odată cu popularitatea şi eticheta superficialităţii. Emilia Popescu, actriţă de mare potenţial, cu numeroase roluri la activ, şi Ştefan Bănică alcătuiesc în acest spectacol un cuplu ce va deveni emblematic pentru mult timp.

Radu Iacoban și Diana Cavallioti. Foto: InLowLight

A doua pereche este până la un punct replica mai tânără a celei dintâi: Honey, o fată cu mulţi bani şi cu puţină minte, şi Nick, un tânăr biolog, însurat din interes, cu o psihologie de parvenit. Honey (Diana Cavallioti, un talent insuficient distribuit) este alcoolică şi intolerabilă prin gafele ei în lanţ. Nick (Constantin Diţă / Radu Iacoban – prezent în premiera oficială, cu o expresivitate desfăşurată curajos) o suportă cu stoicism şi îi face avansuri Marthei, ştiind că pentru a promova are nevoie (şi) de recomandarea ei.

Jocurile academice, între care la mare preţ este „enervarea musafirilor” („scărmănatul musafirilor” într-o altă traducere, mai expresivă, a Andei Boldur), dezvăluie, cu ajutorul substanţial al alcoolului, gânduri lăuntrice, porniri, frustrări, iluzii, unele spulberate cu cruzime după mulţi ani (de pildă, accidentul fiului inexistent al Marthei şi al lui George, care n-au putut avea copii). O denudare a multor ani de viaţă se petrece în mai puţin de o noapte, după care, în mod surprinzător, personajele refac punţile rupte şi totul revine la normalitate.

Constantin Diță și Diana Cavallioti. Foto: Tudor Predescu

Relaţiile dintre personaje sunt atent studiate, actorii arată că şi-au explorat bine rolurile şi din adâncimile lor au adus la suprafaţă nuanţe altfel imperceptibile, ce conferă strălucire spectacolului.

Coloana sonoră subminează ironic academismul vieţii personajelor şi foloseşte fragmente din Păstrăvul de Schubert (transcris la pian de Liszt), Simfonia a VII-a de Beethoven, Reqviem de Fauré, Buona Sera de Louis Prima şi Who’s Afraid of the Big Bad Wolf de Frank Churchil.

Recital - eveniment NIK BÄRTSCH la TNB

Duminică 28 noiembrie 2010, ora 20.00, la Sala Mare a TNB, va avea loc un recital-eveniment al marelui muzician elveţian, NIK BÄRTSCH.

Teatrul Naţional din Bucureşti a iniţiat, începând cu actuala stagiune, un program menit să confirme vocaţia culturală polivalentă a acestei intituţii, susţinând, pe lângă spectacolele teatrale propriu-zise, evenimente muzicale, de arte vizuale, de dans şi altele, sub titlul generic TNB PARATEATRAL.

Acest program a debutat prin vernisajul din 23 octombrie al expoziţiei CONSEGUITO SILENZIO a artistului Radu Dragomirescu (expoziţie ce poate fi vizitată până în 23 noiembrie în foaierul Sălii Mari) şi el continuă prin seria de recitaluri “solo-piano” cu muzicieni de mare valoare internaţională realizat în parteneriat cu clubul independent Green Hours, care se alătură, astfel, programului TNB PARATEATRAL-MUZICĂ.

Pentru debutul acestei serii de concerte de la Sala Mare a Teatrului Naţional, Green Hours 22 jazz-café l-a ales pe NIK BÄRTSCH, cel mai important muzician elveţian de jazz al momentului.

În acelaşi timp, unul dintre cei mai reprezentativi artişti ai celebrului label ECM, NIK BÄRTSCH ne propune, la a doua sa venire în Bucureşti (a mai participat, în luna mai, la a II-a ediţie a GHIJFest), un eveniment foarte rar pentru viaţa artistică din capitală: un recital de Modern Solo Piano.

„NIK BÄRTSCH este cu siguranţă, în acest moment, unul dintre cei mai fascinanţi virtuoşi ai sunetului pe un grand piano. El descătuşează dimensiuni neobişnuite ale acestui instrument, de la sunete percusive până la murmurul corzilor superioare...

...Aceasta extraordinar de fină, dar puternică muzică se produce în afara categoriilor tradiţionale, incorporând elemente ale muzicii minimale... [ea] seamănă prin diferenţele sale minimale cu o cameră în care ascultătorul intră şi iese, prin care se poate uita” (modernsolopiano.net).

Concertul de Modern Solo Piano din 28 noiembrie al extrordinarului NIK BÄRTSCH înseamnă şi punerea în valoare, în cadrul unui program, a excelentului Grand Piano Yamaha deţinut de Teatrul Naţional din Bucureşti.

Teatrul Naţional din Bucureşti şi Green Hours 22 jazz-café invită publicul bucureştean la Sala Mare a Teatrului Naţional în seara de duminică 28 noiembrie 2010, la ora 20.00, pentru a se bucura de recitalul-eveniment al marelui muzician elveţian NIK BÄRTSCH.

Biletele se pot procura la agenţia de bilete a Teatrului Naţional şi la Green Hours începând cu data de 30 octombrie 2010.

Conferinţele Teatrului Naţional din Bucureşti

În data de 14 noiembrie 2010 se reiau CONFERINŢELE TEATRULUI NAŢIONAL. Primul invitat al stagiunii în curs este Alteţa Sa Regală, Principele RADU al ROMÂNIEI. Conferinţa pe care o va susţine se intitulează Înţeleapta cârmuire.

În mod excepţional, conferinţa va avea loc în SALA AMFITEATRU a Teatrului Naţional, la ora 11.00. Biletele s-au pus în vânzare la agenţia de bilete a Teatrului Naţional ,începând cu data de 30 octombrie 2010.

Următoarele conferinţe vor avea loc la Sala Atelier. Duminică 28 noiembrie, la ora 11.00, va veni la întâlnirea cu publicul îndrăgita scriitoare şi jurnalistă SÂNZIANA POP (titlul conferinţei: Mai aproape de fericire: afecţiunea), iar în data de 12 decembrie, ora 11.00, SANDRA PRALONG, specialist în comunicare, iniţiatoarea unor remarcabile proiecte care privesc societatea civilă românească.

Festivalul Interetnic de Teatru, ediţia a V-a, Arad

În perioada 8-15 noiembrie Compania Aradi Kamaraszínház organizează la Arad cea de-a V-a ediţie a Festivalului Interetnic de Teatru. Manifestarea reuneşte toate instituţiile teatrale care joacă în limbile minorităţilor din România, şi anume teatrele maghiare, teatrele germane din Sibiu şi Timişoara, precum şi Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti.

În cadrul actualei ediţii, publicul va avea ocazia să vadă 17 spectacole produse în ultima perioadă de către instituţiile menţionate. Producţiile prezentate vor beneficia de traducere simultană, la cască sau de subtitrare în limba română. Reprezentaţiile vor avea loc în Sala Mare a Teatrului Clasic "Ioan Slavici" şi la sediul Companiei de Teatru Aradi Kamaraszínház din incinta Teatrului de Marionete. După fiecare reprezentaţie se vor organiza dezbateri la care vor participa realizatorii spectacolelor, critici de teatru, membrii juriului, discuţiile fiind transmise on-line prin internet, ceea ce reprezintă, conform informaţiilor noastre, o premieră în lumea teatrală românească.

De asemenea, reprezentaţiile care vor deschide şi vor încheia Festivalul de Teatru Interetnic, precum şi festivitatea de premiere vor fi transmise şi ele on-line .

Festivalul Interetnic de Teatru are caracter itinerant, iar prima ediţie a avut loc în 2002 la Bucureşti. Ediţia arădeană are ca noutate faptul că spectacolele vor fi evaluate de un juriu de prestigiu, format din personalităţi ale vieţii teatrale maghiare şi româneşti.

Membrii juriului sunt: Jászay Tamás – critic de teatru (Ungaria), Radu Macrinici – dramaturg, Szebeni Zsuzsa – istoric de teatru la Muzeul şi Institutul Naţional de Istoria Teatrului din Budapesta, Zsehránszky István – critic de teatru (Bucureşti), Nótáros Lajos – consilier artistic al Companiei de Teatru Aradi Kamaraszínház. Premiile acordate de juriu vor fi pentru cel mai bun rol principal feminin, cel mai bun rol principal masculin, cel mai bun rol secundar feminin, cel mai bun rol secundar masculin, premiul special al juriului, premiul special al Companiei Aradi Kamaraszinhaz şi Marele Premiu al Festivalului Interetnic de Teatru.

Organizatorul principal al ediţiei arădene a Festivalului Interetnic de Teatru este Compania de Teatru Aradi Kamaraszínház, co-organizator fiind Departamentul pentru Relaţii Interetnice de pe lângă Guvernul României. Partenerii principali ai manifestării sunt Secretariatul de Stat pentru Politici Nationale din cadrul Ministerului Administraţiei şi Justiţiei din Ungaria, Ministerul Culturii şi al Cultelor din România, Primăria Municipiului şi Consiliul Local Arad, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România.

Reunind instituţiile teatrale care joacă în limbile minorităţilor din România, Festivalul Interetnic de Teatru contribuie la menţinerea multiculturalităţii şi la păstrarea valorilor specifice fiecărei comunităţi în parte.

Biletele de intrare la spectacolele din cadrul Festivalului Interetnic de teatru vor fi puse în vânzare la casa de bilete a Teatrului de Marionete Arad. Preţul unui bilet este de 20 de lei. Persoanele care beneficiază de reducere plătesc 15 lei pentru un bilet. Organizatorii au pus în vânzare şi abonamente. Un abonament permite intrarea la toate reprezentaţiile, iar preţul unui abonament este de 150 de lei. La fel, persoanele care beneficiază de reducere vor plăti 100 de lei pentru un abonament.

Mai multe informaţii despre a V-a ediţie a Festivalului Interetnic de Teatru pot fi găsite pe site-ul Companiei de Teatru Aradi Kamaraszínház www.akamara.ro, precum şi pe blogul manifestării www.ifeszt.blogspot.com.