Casa Zoikăi de Mihail Bulgakov, premieră a stagiunii trecute a Teatrului de Comedie, regizată de Alexandru Tocilescu, după o traducere foarte expresivă (Maria Dinescu, care a îmbinat două variante ale piesei: din 1926 şi din 1935), este un spectacol construit cu generozitate, întinzându-se pe aproape 4 ore, timp în care publicul chiar are ce vedea, pentru că i se arată multe şi de toate.
Pentru nostalgicii unui regim apus, există nişte personaje încarnate exemplar de Valentin Teodosiu sau Gheorghe Dănilă, primul jucând un director comercial, celălalt, un preşedinte al comitetului de bloc.
Pentru alţi spectatori, Alexandru Tocilescu a demonstrat că poate tranforma o locaţie în orice: casă onorabilă care găzduieşte chiar un conte, Obolianinov (Gelu Niţu excelent în naivitatea pe care o joacă), dar şi un fost puşcăriaş, Amestistov (într-o prestaţie de excepţie, a lui George Mihăiţă), atelier de croitorie (convingătoare imaginea personajului colectiv) şi bordel (o pasiune mai veche a stăpânei, Zoia Denisovna Pelţ, jucată de Virginia Mirea argumentat şi subtil).
Cuplul de chinezi, Heruvim şi Gandzalin, care gravitează în jurul casei Zoicăi, creează momente parodice corect punctate şi expresiv compuse de Dragoş Huluba şi Aurelian Bărbieru, ambii actori având agilitate şi pronunţie generatoare de comic savuros. O interpretare demnă de toate felicitările are Mihaela Teleoacă în rolul slujnicei Maniuşka.
Într-un decor somptuos şi funcţional (Vanda Maria Sturdza), regizorul aduce pe scenă o lume de demult, antrenând în acest scop o distribuţie numeroasă, adecvat îmbrăcată în costumele Ancăi Pâslaru. Desigur, un oarecare excentrism şi o dilatare a spectacolului erau de evitat. Cu toate acestea, spectacolul este inteligibil, atât pentru cei ce „ştiu”, dar şi pentru neiniţiaţii care s-au născut după căderea comunismului.
Mesajul general al piesei, respectat de regizor pe scenă, se referă la absurdul comunist, văzut / trăit de autor în detaliile lui cele mai sumbre. Compus ca un manifest (alături de alte spectacole pe aceeşi temă care au intrat în preocupările regizorului în ultimii ani), spectacolul de la Comedie impresionează prin seriozitate, complexitate, inteligenţă şi umor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu