Foto Augustin Bucur
Gitta, o fată de la ţară, dintr-o familie cu mai mulţi copii, absolventă de institut pedagogic, cu o mamă cadru didactic, ajunge chelneriţă la oraş, într-o cârciumă de cartier; are o garsonieră de la o bătrână pe care a îngrijit-o, se îndrăgosteşte până peste cap de un bărbat din lumea bună, aşteaptă un copil şi viaţa ei pare să se împlinească.
Dar vizita târzie a Zsókăi, soţia acestui bărbat, tulbură apele. De fapt, femeia măritată este în misiune: soţul ei a trimis-o la amantă să-l scape de aceasta. Toate încercările Zsókăi se izbesc de refuzul Gittei de a renunţa la Joska. În final, soţia o ucide cu sânge rece pe amantă.
Acesta ar fi, pe scurt, subiectul piesei Scara pisicii, semnată de Katalin Thuróczy şi montată la TNB de Irina Popescu-Boieru, după montarea în premieră mondială în 2007 la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi.
Personajele capătă corporalitate prin interpretarea realistă a actriţelor Liliana Hodorogea şi Florentina Ţilea, care ştiu să creeze suspans, să ofere surpriză, pe scurt, să antreneze spectatorul într-o lume situată în vecinătatea celei reale. Dialogul celor două actriţe reuşeşte să construiască personajul absent, bărbatul laş, fanfaron şi lipsit de scrupule, pe care fiecare dintre ele ţin să-l păstreze. De fapt, îndărătnicia cu care cele două se duelează pentru o miză cvasiabsentă (Joska umblă cu multe femei, nu aparţine nici uneia, nici măcar nevestei la care tot revine) trădează teama lor de singurătate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu